|
|
| START | NOUTATI EDITORIALE | COSMOTEISM | LECTURI ON LINE | CUM NE HRANIM | MAGAZIN PARAPSIHOLOGIC | |||||
| Cuprins: | |||||
|
Planeta Ipocritilor Alexandru Ciobanu  (1046) Antologie de Literatura dacoromana Mihai Diaconescu  (9) Paradisul dispretului Alexandru Ciobanu  (25) Pecetea lui Dumnezeu Gheorghe Raducan  (104) Dumnezeu exista? Istoria spune: da Gheorghe Raducan  (18) Tacerea idolilor Cristian Negureanu  |
(IOV 41,1) Poti tu să prinzi Leviatanul cu undita? Sau să-i legi limba cu o funie? Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca? Îti va face el multe rugăminti? Îti va vorbi el cu un glas dulce? Va face el un legămînt cu tine.ca să-ti fie rob pe vecie? Te vei juca tu cu el ca si cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ti înveselesti fetele? Fac pescarii negot cu el? Îl împart ei între negustori? Îi vei acoperi pielea cu tepuse,si capul cu căngi? Ridică-ti numai mîna împotriva lui,si nu-ti va mai veni gust să-l lovesti. Iată că esti înselat în asteptarea ta de a-l prinde:numai să-l vezi, si cazi la pămînt! Nimeni nu este atît de îndrăznet ca să-l întărîte.Cine Mi s-ar împotrivi în fată? Cui sînt dator, ca să-i plătesc? Supt cer totul este al Meu. Vreau să mai vorbesc iarăs de mădularele lui, si de tăria lui,si de frumusetea întocmirii lui. Cine-i va putea ridica vesmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? Cine va putea deschide portile gurii lui? Sirurile dintilor lui cît sînt de înspăimîntătoare! Scuturile (Solzii) lui mărete si puternice, sînt unite împreună ca printr-o pecete; se tin unul de altul,si nici aerul n-ar putea trece printre ele. Sînt ca niste frati cari se îmbrătisează,se apucă, si rămîn nedespărtiti. Strănuturile lui fac să strălucească lumina;ochii lui sînt ca geana zorilor. Din gura lui tîsnesc flacări, scapără schintei de foc din ea. Din nările lui iese fum,ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. Suflarea lui aprinde cărbunii,si gura lui aruncă flacări. Tăria lui stă în grumaz,si înaintea lui sare groaza. Părtile lui cele cărnoase se tin împreună,ca turnate pe el, neclintite. Inima lui este tare ca piatra,tare ca piatra de moară care stă dedesupt. Cînd se scoală el, tremură vitejii,si spaima îi pune pe fugă. Degeaba este lovit cu sabia;căci sulita, săgeata si pavăza nu folosesc la nimic. Pentru el ferul este ca paiul,arama, ca lemnul putred. Săgeata nu-l pune pe fugă,pietrele din prastie sînt ca pleava pentru el. Nu vede în ghioagă decît un fir de pai,si rîde la suieratul săgetilor. Supt pîntecele lui sînt tepi ascutiti; ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. Face să clocotească fundul mării ca un cazan,si-l clatină ca pe un vas plin cu mir. În urmă el lasă o cărare luminoasă;si adîncul pare ca pletele unui bătrîn. Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn;este făcut, ca să nu se teamă de nimic. Priveste cu dispret tot ce este înăltat,este împăratul celor mai mîndre dobitoace. TRANSPORTOR SUBMARIN (IONA 1,1) 1 Cuvîntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit pînă la Mine! Si Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorît la Iafo, si a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit pretul călătoriei, si s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, si a stîrnit o mare furtună. Corabia ameninta să se sfărîme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la Dumnezeul lui, si au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai usoară. Iona s-a pogorît în fundul corăbiei, s-a culcat si a adormit dus. Cîrmaciul s-a apropiat de el, si i-a zis: Ce dormi? Scoală-te si cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndeasc la noi, si nu vom pieri! Si au zis unul către altul: Veniti să tragem la sorţi, ca să stim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta! Au tras la sorţi, si sorţii au căzut pe Iona. Atunci ei i-au zis: Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, si de unde vii? Care îti este ţara, si din ce popor esti? El le-a răspuns: Sînt Evreu, si mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea si uscatul! Oamenii aceia au avut o mare teamă, si i-au zis: Pentru ce ai făcut lucrul acesta? Căci oamenii aceia stiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el. Ei i-au zis: Ce să-ti facem, ca să se potolească marea fată de noi? Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns: Luati-mă, si aruncati-mă în mare, si marea se va linisti faţă de voi! Căci stiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună! Oamenii acestia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărîta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul, si au zis: Doamne, nu ne pierde din pricina vietii omului acestuia, si nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei! Apoi au luat pe Iona, si l-au aruncat în mare. Si furia mării s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, si au adus Domnului o jertfă, si I-au făcut juruinte. Domnul a trimes un peste mare să înghită pe Iona, si Iona a stat în pîntecele pestelui trei zile si trei nopti. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele pestelui, si a zis: În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, si m-a ascultat; din mijlocul locuintei mortilor am strigat, si mi-ai auzit glasul. Si totusi mă aruncasei în adînc, în inima mării, si rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile si toate talazurile Tale au trecut peste mine. Ziceam: Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăs voi vedea Templul Tău cel sfînt. Apele m-au acoperit pînă aproape să-mi ia viata, adîncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. M-am pogorît pînă la temeliile muntilor, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, si rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău cel sfînt. Cei ce se lipesc de idoli deserti îndepărtează îndurarea dela ei. Eu însă Îti voi aduce jertfe cu un strigăt de multămire, voi împlini juruintele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul. Domnul a vorbit peştelui, si peştele a vărsat pe Iona pe pămînt.
|
|||||||||
