Imagine mare
|
Colectie: | OSHO | |
Format: | 13x20 | |
Nr. Pag.: | 208 | |
ISBN: | 978-973-7800-27-5; (,) | |
Limba: | Romana | |
Editia: | 1 | |
Data aparitie: | 2015 | |
Pret(Lei vechi): | 250000 (TVA9% inclus) | |
Pret(Lei): | 25 | |
Pret nou 2016 (lei): | 24.08 (TVA 5% inclus) |
|
Stoc: | epuizat | |
Descriptori: | | |
|
Cărţi pe care nu trebuie să le scăpaţi
Cărţi cu care va puteţi mândri
Hrană vie, o bicicletă, o carte bună, gândire pozitivă, energie holografică!
NIBIRU, Marduk, Planeta Crucii, Hercolubus, Eris, Omega, 2003UB313 Planeta cu 50 de nume
/ 0 /
Daruirea se afla la originea a tot ceea ce este frumos în viata. In Occident, cuvântul daruire a devenit tabu. Este suficient sa fie auzit ca sa sperie. Tot ceea ce este frumos si profund dispare acum din Occident. Iubirea aproape ca l-a parasit; nu mai domneste decât sexualitatea lipsita de iubire si transfigurare, caci ea nu cere daruire personala; pe când iubirea este o daruire personala. Sexualitatea este ca o afacere între doi straini: iubirea uneste doua persoane care se cunosc intim, care nu sunt împreuna pentru a se exploata, ci pentru a evolua una prin cealalta. Fara iubire si transfigurare, sexualitatea devine frivola.
Asta pentru cine nu vrea sa cumpere.
Insa, pentru cine vrea sa citeasca OSHO, pun problema altfel: Nu trebuie sa va speriati de titlu, OSHO care a conferentiat oral cat sa incapa in 300 de carti,
pe care le-a pus in pagina plutonul sau de redactie, nu s-a preocupat de fel nici de titluri, nici de ce si cum s-au transpus textele in carti.
Acest titlu este o metafora preluata cu mistria dintr-o rafinata istorioara sufita si aruncata pe coperta intaia, si cu tinciuirea (de la tinci - DEXONLINE)
prezentarii de mai sus, pe coperta a patra. Povestioara sufita este expusa pe prima pagina a cartii, tocmai ca sa va depresurizeze butonul de panica, dar cine citeste prima pagina a unei carti!
Nimeni. Motiv pentru care este incarcata de greseli si de incoerente pentru ca nici macar corectorul nu a bagat-o in seama.
Povestioara spune ca undeva in Buhara traia un om bogat si generos caruia ii placea
sa ofere in dar bani de aur concetatenilor merituosi. Deci treceau cu sutele in defilare prin fata lui, dar el nu prea dadea aurul care ramanea gramezi in saculeti. Intr-o zi un avocat local care mai fusese respins de cateva ori,
aranjeaza cu administratorul festivitatii sa-l defileze, mort in cosciug. Ce si-a zis, mort fiind nu o sa ma mai refuze; Ma plimbi prin fata lui, iau aurul si facem juma-juma. Ceea ce s-a si intamplat.
L-a vazut in cosciug, i-a aruncat un galben, mortul tzushti a prins banul cu mana jubiland: Ai vazut? Am obtinut darul! Da, ti l-am dat, dar a trebuit intai sa "mori" si inca sa nu "mori" singur,
aceste daruri nu vin niciodata inainte de a "muri", vine raspunsul bogatasului. Ai nostri insa au taiat ghilimelele, cum sa pui ghilimele in titlu!!
Deci aceasta prima moarte, care poate fi o grea suferinta, o grea incercare, cum ar fi o coma in care auzi toate susotelile familiei si subalternilor, o transformare radicala, metafora de care spuneam.
Atentionez ca cea de a doua moarte este nominalizata - incluzand-o deci si pe prima - in patru versete din Noul Testament, Apocalipsa (2,11; 20,6; 20,14; 21,8).
Adaug ca de cele doua morti scrie deplin documentat si Toni Victor Moldovan Programul Terra editura Conexiuni, 2000.
OSHO, care a avut un ashram in Statele Unite, pana cand a murit odata si bine, in 1989 intr-o inchisoare, avea un mare respect pentru romani, ca si Bill Gates,
ca sa nu creeze neintelegeri, ne mai lasa inca o carte pe aceasi tema: Viata este acum si aici, sau aici si acum, Editura Herald, 2002.
In ce ma priveste depun in favoarea mortii in etape. Am in vedere: a) copacii care daca scapa de masini si troleibuze, isi schimba frunzele in fiecare primavara
- coniferele la doi ani, pentru efect turistic.
b) Imi amintesc ca in frageda copilarie misiunea mea la tara era sa hranesc larvele de viermi de matase cu frunze crude de dud, vreo trei luni pana cresteau de cca 6-7 cm.
Dupa care, odata nu mai mancau nimic. Atunci le aduceam ramurele uscate pe care larvele se urcau si se inveleau individual in coconi din fir galben-porumb de matase pe care il secretau din mandibule.
Cand dispareau toti viermii in gogoselele astea galbene, le strangeam si erau gata de dus la tors. Acolo erau oparite in apa fierbinte, adica nimfele erau oparite si mureau.
Bunica asigura lotul de prasila, adica alegea 20 -25 de coconi
si mi le dadea in grija. Le puneanm intr-un borcanel larg si incapator si le pazeam. Intr-o camera libera si cu aer cald cam in 2 saptamani incepeau sa iasa din coconi - fluturi
pe care ii adunam de prin camera si ii puneam pe o masa acoperita cu coli mari de hartie. Femelele mai pantecoase si masculii supli. Ii adunam
pe masa pentru a se gasi si a se imperechea. Dupa 2-3 zile de imperechere femelele depuneau pe hartie jerbe de oua, gri, negre, mici cat samanta de tutun, dupa care acum fluturi, iar mureau.
Adunam ouale si le puneam la loc sigur pentru primavara urmatoare. Intr-un cuvant sericicultura. Oua, larve, nimfe, fluturi - intr-un cuvant metempsihoza insectelor.
Adica las drum liber si metempsihozei umane. V-am spus toate astea ca sa va imprieteniti cu titlul.
Acum inca ceva despre capitolele 5-6, Omul isi creeaza singur fericirea (sau si-o distruge). Tot de mic copil m-am incarcat cu proverbele pe care bunicii mei si le aruncau unul altuia cand apareau divergente, dar cred ca o faceau sa le invat eu.
Imi aduc aminte de unul pe care nu prea il intelegeam: Omului ii poti lua orice cu sila dar nu ii poti da nimic cu sila - ca arunca jos!
Nu il intelegeam deoarece tot ei ma invatau ca nu e frumos sa refuzi cand ti se ofera ceva. Deci proverbul nu are logica adica nu este pentru copii. Are insa o mare incarcatura compensatorie pentru adulti.
OSHO ataca acest subiect frontal si fara sa se mire: omul are in el suficiente resurse prin care sa distruga orice forma de ajutor ce i-ar putea fi oferita.
Si asta este o regula scrisa in genomul uman de vreme nici chiar bunul
Dumnezeu nu a reusit si nici nu mai incearca de atunci, sa intervina si sa ne mai ofere cate ceva. Ma refer la momentul crucial Pacala sau Tandala, care starnind mila Domnului spre a-i scoate din izina,
au gasit modul infailibil de a refuza prosteste, punguta cu cei cativa galbeni pe care
Sfantul Petru, insotitorul si vistiernicul Domnului pe Pamant, 0 pune in drumul eroului intr-un loc pe care probabilistic, nu il putea ocoli. Anume pe puntea pe care orice om,
normal trece peste raul satului cand merge la camp. Ei bine, Pacala ori Tandala, eroii Bucovinei noastre, gasesc spontan bypassul ce il uimeste si il lasa fara replica chiar si pe Dumnezeu:
In ziua aceea care pana atunci avea toate coordonatele minunatiei prezentei lui Dumnezeu, omul nostru trece raul prin apa! Cum e si firesc OSHO aduce in demonstratie o versiune asiatica a aceleiasi povestiri,
doar ca lucrurile sunt zoomate la o scara imperial asiatica. Se discuta de un pod larg si incapator pe care generosul comitatului pune un saculet cu bani, iar saracul locului, prin vocatie si ADN, menit sa ramana ultimul om,
cand este adus in situatia de a trece podul, o idee il traverseaza ca un glont, si il intreaba daca ar putea trece pe ditai podul cu ochii inchisi. Zis si facut. Extragem de aici raspandirea povestioarei,
de asta nici nu am personificat cu precizie personajul. Anvergura puterii pamantene a Donmnului Dumnezeu,
dar si incapatanarea omului de a primi ajutor necuvenit, cum s-ar spune astazi. Atat in vremurile lui Nastratin Hogea cat si in zilele noastre.
De cate ori noi din tarile cu PIBul mic, refuzam sansa pe care Domnul doreste sa ne-o da printr-un telefon - si nu ridicam receptorul.
Nu citim un email care continea un premiu ce se ofera unui singur planetar pamantean, pe an; apoi cand aflam ce am pierdut,
redirectionam de ciuda toata corespondenta electronica in spam. Sponsorul ramane cu premiul, iar din amenzile date de politia anticrimaorganizata se mai strange inca de zece ori pe atat. Cumparam ziarul urbei trei ani, zi de zi,
sa gasim un loc de munca, si tocmai intr-o zi noroasa nu ne trezim la timp, si aflam la pranz ce trebuia sa stim in zori si iar pierdem oferta;
Tema este copios demonstrata de OSHO, traducerea este fluenta si placuta citirii. Aflata la editia a doua cartea a fost redimensionata la litere de corp 8 ce nu obosesc ochiul,
spre deosebire de editia intai din 2001, corp 5 care parca fusese editata pentru lilieci. Cititorul de la Miracol.
|
|