(272)
Jocul cu contextul




(437)
Capcana ingerilor
Alexandru Ciobanu





(1171)
Cui ii e frica de reptilieni
Alexandru Ciobanu




(10)
Divina impostura
Alexandru Ciobanu




(11)
Persia si dispersia
Alexandru Ciobanu


(12)
Planeta ipocritilor
Alexandru Ciobanu


(9)
Paradisul dispretului
Alexandru Ciobanu


(13)
Cruciada globalizarii
Alexandru Ciobanu

Odă gheişelor de pretutindeni
eseu [ ]
Intre fese şi emisfere


de Alexandru Ciobanu



O iluzorie interferenţă între fese şi emisferele cerebrale este menită să ne încarce permanent viaţa de inedit şi nesperat. Distribuite în cantităţi egale, fesele şi emisferele, şi-au păstrat multă vreme neamestecate rolurile încredinţate de creator.

(Geneza 6,1) "Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului, şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au dorit."

Considerate separat, fiecare pereche are funcţii ireconciliabile, inconfundabile dar în interferenţă produc efecte uluitoare, cu mult mai mari decât suma aritmetică a termenilor, pentru că fizicul a cochetat dintotdeauna cu fizica:

[92,36] "Faptul se explică astfel: în acele puncte din spaţiu în care se suprapun două maxime, intensitatea rezultată este mai mare decât suma componentelor, iar în punctele în care un maxim se suprapune cu un minim, intensitatea rezultată este mai mică decât suma componentelor."
Adică, lucru arhicunoscut, Domnul îi dă tot celui care are şi ia tot de la cel sărac:

(Matei 13,12) "Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are." Interferarea funcţională a extremelor pare de un exotism căruia omul nu i-a rezistat niciodată şi nici nu avea cum. Chiar şi zeii se temeau de puterea femeii ce te îmbie la sex, fiindcă cel mai brav dintre ei a simţit-o pe pielea lui.

[206,111] "În acele zile când numai zeii locuiau în Nippur, iar omul nu fusese creat încă,

Enlil a întâlnit o zeiţă, care i-a devenit apoi soţie. Conform unei variante, Enlil şi-a văzut viitoarea mireasă pe când făcea baie goală, în râul care curgea prin Nippur. A fost dragoste la prima vedere, dar probabil, nu la căsătorie a fost primul gând al lui Enlil:

Păstorul Enlil, cel care hotărăşte soarta,

Pe Cea-cu-ochii-negri a văzut-o.

Zeul îi cere să se drăgălească;

Dar ea nu vrea. Zeul iar îi cere să se drăgălească;

Dar ea nu vrea: Vaginul meu este prea mic, îi spune,

Şi nu ştie încă bărbăţia-ţi s-o primească;

Iar buzele-mi sunt prea tinere,

Şi ce e sărutul, încă nu au învăţat.

Dar Enlil nu putea accepta un refuz. I-a dezvăluit aghiotantului său Nuşku dorinţa fierbinte născută în el de tânăra fecioară pe nume SUD (Cea care are grijă de copii) şi care locuia cu mama ei E.REŞ (Casa parfumată).

Nuşku i-a sugerat zeului să o invite la o plimbare cu barca şi i-a pregătit una. Enlil a reuşit să o convingă pe Sud să vină cu el. Odată ajunşi în larg, el a violat-o. Deşi Enlil era căpetenia zeilor el a fost obligat de ceilalţi zei să se căsătorească cu Sud. Dar ceea ce nu ştiau nici Enlil, nici ceilalţi zei care l-au pedepsit, era că nu Enlil a sedus-o pe Sud, ci invers.

Adevărul este că ea fusese trimisă de mama ei să facă baie goală chiar pe drumul pe care trecea de obicei Enlil, cu gândul ca acesta să o vadă şi să se îndrăgostească de ea."

Pentru anihilarea aspiraţiilor androginului Adam, a fost creată Eva care a primit apoi misiunea de sabotaj a fabricii de bioroboţi construită cu atâta trudă de zei. Specia a apucat pe calea degradării genetice şi materialul a fost expulzat din laborator.

Pentru scăderea potenţialului sălbatic al lui Enkidu, o curtezană este trimisă pentru a-l slei de puteri, spre a fi adus apoi în preajma lui Ghilgameş (două treimi din el sunt divine şi o treime omenească) să-l înfrângă în luptă:

[209,32] "Fiica plăcerii îl vede, fiară cu chip de om, bărbat vânjos şi crunt, care trăieşte în inima pustiului. Iată-l fiică a plăcerii, dezvălue-ţi sânii, despoaie-te, farmecele să-ţi stăpânească. Nu te sfii soarbe-i răsuflarea; îndată ce te va vedea se va apropia de tine; leapădă-ţi veşmintele ca trupu-i să te-acopere, şi arată-i fiarei cu chip de om ce înseamnă femeia... Fiica plăcerii îşi dezvălui sânii, se despuie, farmecele să-i stăpânească; fără sfială îi sorbi răsuflarea. Îşi lepădă veşmintele şi trupul lui o acoperi. Îi arătă astfel fiarei cu chip de om, ce înseamnă femeia, şi dorinţa lui o învălui în mângâieri. Şase zile şi şapte nopţi o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârşit se sătură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. Enkidu vru să sară, dar trupul îi era vlăguit, genunchii îi erau înţepeniţi, în timp ce turma sa de fiare sălbatice se îndepărta."
După acest tratament, aplicat şi unor sportivi de performanţă în seara dinaintea finalei, Enkidu este adus pachet la Uruk pentru a se lupta cu Ghilgameş. Alături de alimente şi spiritualitate, sexul este cea de a treia hrană de care au nevoie fiinţele. Polarizarea profesională pe specialităţi şi meserii este doar dovada neputinţei holistice a oamenilor.

Astfel potenţate şi înmatriculate, femeile devin din traditie arme de atac sau apărare, gherila sau asediu, inegalabile, irezistibile şi imprevizibile:

(Geneza 38,24) "Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei. Şi Iuda a zis: Scoateţi-o afară ca să fie arsă. După ce au scos-o afară, ea a trimes să spună socrului său: De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată (şi nu era vorba de o rochiţă pătată n.a.); vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta. Iuda le-a cunoscut, şi a zis: Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Şela. Şi nu s-a mai împreunat cu ea de atunci."

Cu putere de tornadă, privire de cleştar şi atracţie de gaură neagră, gheişele au cucerit, când le-a venit rândul, lumea cea fără de noimă a bărbaţilor şi au aşezat-o în rastelul cu trofee de vânătoare. Dar efortul şi renumele lor nu este cu nimic mai prejos sau mai presus de al celorlalte truditoare ale planetei.
Unde nu înving emisferele, simpla viitură a feselor produce efecte cât întreaga debarcare a aliaţilor. Când se simt în pericol, cele două perechi îşi acordă instantaneu sprijin prin conexiunea directă a magistralei spinale mărginită la extreme de ceakrele mulhadhara şi sahasrara.
Maestre în învăluiri şi artiste în dezvăluiri, extremele lucrează în parteneriat neîntrerupt şi infailibil. Nici o femeie nu trebuie considerată prostituată, după cum nu trebuie considerată curtezană, dansatoare, iubită, artistă, mamă, poetesă, gospodină sau prim ministru.

Femeia este ca lumina, complexă şi sclipitoare, în armonică, dar şi dispersată de la infraroşu la ultraviolet, în curcubeu. Fiecare culoare are splendoarea şi menirea ei, iar analiştii se pot manifesta deopotrivă ca puritani, donjuani, rafinaţi sau mitocani, fără a dispreţui vreo nuanţă.
Când ajungem în degringolada controverselor înseamnă că trebuie schimbat imediat planul. Faceţi zoom in sau zoom out, după caz, pentru că exhibând ori inhibând, armonia are de suferit.

Prim planul tinde la grotesc, iar lipsa detaliului te rătăceşte în neant. Şi încă un amănunt: la baza tuturor tradiţiilor a fost iniţial una singură. Pentru a le cuprinde şi clasifica trebuie să aplicăm acelaşi procedeu. In orice situaţie şi cu orice prilej nu uitaţi de puterea zoomului. Aşa făcea şi Isus, folosea întotdeauna pilda cea mai potrivită.

Veche de când lumea, insurecţia terapeutică prin sex este de fapt cel mai vechi leac, cu multiple valenţe tămăduitoare. Dezarmarea prin sex şi cununie avea să fie dezaprobată de zei pentru că ea favoriza hibridarea seminţiilor şi diminua potenţialul belicos al bărbaţilor, fără care războaiele religioase în care trebuiau să lupte şi să moară, deveneau simple hârjoane. Astăzi precauţiunile sunt aplicate întocmai soldaţilor şi sportivilor în cantonamente interminabile.

Să nu deplângem tradiţiile japonezilor. Ei singuri le desfid fotografiind lumea larga din toate părţile, cu milioane de obiective. Părăsirea tradiţiilor este generală şi este sincronizată cu globalizarea economică şi expansiunea Universului.


Revenind la gheişe, doar priviţi-le ochii, ochii nu mint niciodată... Subconştientul corodează adâncurile. Condiţia gheişei este susţinută prin denumirea onorifică, chiar măgulitoare, dar este stigmatizată de societate prin practica necăsătoriei. Ce poate fi mai jignitor pentru o femeie, iar retragerea în turnul de fildeş al rafinamentului pare o compensaţie palidă şi tristă.

Breasla dăinuie prin prestaţia ereditară a fetelor - fără taţi - ale gheişelor, atât de respectate de întreaga societate, sau prin achiziţia din popor de fete sărace dar frumoase - condiţii sine qva non. În îmbrăcămintea intimă a gheişelor predomină, roşul, culoarea sexului, dar evident camuflat. Distanţa dintre cele două ceakre este supraomenesc de mare. Nu poate fi asigurată de o singură fiinţă, de aceea pun umărul actriţele, cântăreţele, balerinele, gimnastele, dansatoarele, topmodelurile.

Instituţia gheişei nu este periclitată, este cel mult în metamorfoză, în pericol iminent este mai degrabă cealaltă instituţie, căsătoria, adică femeia însăşi.



[92] Fritjof Capra, Taofizica - o paralelă între fizica modernă şi mistica orientală, ed. Tehnică. Bucureşti, 1999.

[206] Zecharia Sitchin, A douăsprezecea planetă, traducere din limba engleză de Cristian Banu, ed. Aldo press, Bucureşti, 1999.

[209] Epopeea lui Ghilgameş, traducere de Virginia Şerbănescu şi Al. Dima, Ed. Mondero, Bucureşti, 2001.



    [160] Alexandru Ciobanu, Cui îi e frica de reptilieni , ed. Miracol, Bucureşti, 2009.