(272)
Jocul cu contextul




(437)
Capcana ingerilor
Alexandru Ciobanu





(1171)
Cui ii e frica de reptilieni
Alexandru Ciobanu




(10)
Divina impostura
Alexandru Ciobanu




(11)
Persia si dispersia
Alexandru Ciobanu


(12)
Planeta ipocritilor
Alexandru Ciobanu


(9)
Paradisul dispretului
Alexandru Ciobanu


(13)
Cruciada globalizarii
Alexandru Ciobanu

Între poligamie şi feminism
eseu [ ]
Purtând mască, voal, maramă, feregea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Alexandru Ciobanu 2005-12-14





  1. Notă: Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:

  2. http://www.miracol.ro/bibliografie.txt

    Prima referire la ţinuta vestimentară a omului o găsim în

  3. (Geneza 3,21) "Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi soţiei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele." cu o precizare în plus în Coran:

  4. (Sura 21,80) "Şi Noi l-am învăţat să vă facă haine, ca să vă scutească de răutatea voastră.Oare sunteţi voi mulţumiţi?"

  5. Evident, nu! Chiar îmbrăcaţi oamenii şi în special femeile găsesc mijloace din ce în ce mai subtile de a-şi expune nurii spre a atrage atenţia bărbaţilor. Restricţia lucrează doar când e vorba de indivizi din seminţii diferite, sau din popoare arondate unor zei diferiţi. Asia mică prezenta această caracteristică. Iar obstacolele naturale munţii, deşerturile, cursurile de apă nu mai erau insurmontabile. S-a trecut la pasul următor:

  6. (Amos 8,10) "Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bocete; voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve;"

  7. Mai explicit:

  8. (Isaia 3,14) " Domnul zice: Pentru că fiicele Sionului sînt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel şi zornăie cu picioarele lor, de aceea Domnul (ADONAI) va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va da pe faţă goliciunea. În ziua aceea Domnul va scoate ornamentele de la glezne şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi vălurile; diademele, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu miresme şi amuletele, inelele din degete şi verigile de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;oglinzile şi cămăşile subţiri, (îmbrăcămintea subţire, transparentă n.t.) turbanele şi vălurile uşoare. Şi atunci în loc de parfum va fi miros de putrefacţie; în loc de brâu, o funie; în loc de păr împletit, o chelie; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe."

  9. Cu menţiunea că femeile incriminate erau sub jurisdicţia zeului YHWH, iar bărbaţii ispitiţi erau ai lui ADONAI (ADONIS). Materialul genetic supus recoltării erau bărbaţii tineri [30] femeile având funcţia practică de născătoare. Bărbaţii erau deci sacrificaţi în bătălii hollywoodiene regizate, stabilindu-se de fiecare dată câţi pier şi din care tabără. Deci uneori numărul de bărbaţi putea intra în deficit, ceea ce dădea probleme atât zeului dar mai ales sexului slab. Pentru a evita astfel de situaţii absolut necomfortabile, femeile erau dispuse la compromisuri:
    (Isaia 3,25) "Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi în luptă. Porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor plânge; şi ea va sta despuiată pe pământ. Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, zicând: "Vom mânca pâinea noastră şi ne vom îmbrăca în hainele noastre; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia dispreţul de peste noi."

  10. Conform acestei tradiţii femeile îşi schimbă numele după al bărbatului la căsătorie. În zilele noastre a rămas o practică uzuală dar nu mai este şi obligatorie. Notorietatea femeilor, cu greu câştigată, nu poate fi irosită prin schimbarea numelui la căsătorie, aşadar n-au decât să-şi schimbe numele bărbaţii dacă s-au unit cu celebrităţi sau bogătaşe. Sau rămâne fiecare cu numele pe care îl are.

  11. (Numeri 1,2-3) "Faceţi numărătoarea întregii adunări a fiilor lui Israel, după familiile lor,după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei care sunt în stare să poarte arme în Israel;"
    Prezenţa la oaste era, ca şi astăzi formală, rezultatele bătăliilor fiind dinainte stabilite:
    (Levitic 26,7) "Veţi urmări pe vrăjmaşii voştri şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră. Cinci dintre voi vor urmări o sută şi o sută dintre voi vor urmări zece mii în luptă; şi vrăjmaşii voştri vor cădea de sabie înaintea voastră."

  12. (Sura 2,250) De câte ori a învins o oştire mică alta mai mare cu voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este cu cei statornici."

  13. Existând alte priorităţi funcţiona o regulă care proteja dorinţele irezistibile ale sexului frumos: Scutirea bărbaţilor de armată pentru a face copii.

  14. (Deut 24,5) "Dacă un bărbat şi-a luat de curând o soţie, să nu se ducă la armată şi să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, şi să facă astfel bucurie soţiei pe care şi-a luat-o." Tradiţia dăinuie şi astăzi, schimbată pe ici pe colo ca atâtea altele. Bărbaţii pot fi scutiţi de armată dar pentru întreţinerea familiei, în nici un caz pentru proaspeţii însurăţei. Am evitat expresia sexul slab, pentru că femeile puse în situaţii limită puteau periclita integritatea bărbaţilor, situaţie reglementată prin măsuri neaşteptat de drastice, ceea ce atestă importanţa materialului genetic bărbătesc dar şi agresivitatea potenţială a suratelor noastre:

  15. (Deut 25,12) "Când doi oameni se vor certa unul cu altul şi soţia unuia se va apropia să scoată pe soţul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile lui ascunse, să-i tai mâna; ochiul tău să fie fără cruţare."
    Tradiţia de acoperire a capului la femei, derivă din următorul raţionament:

  16. [1,(1 Corinteni 11,3)] " Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, necinsteşte Capul său. Dar orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu-şi acoperă capul, să se şi tundă. Iar dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se acopere. Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind imaginea şi slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.De aceea din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorităţii asupra ei".

  17. Sau şi mai clar în

  18. [2,(1 Corinteni 11,6): “Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl."

  19. Textul este semnat nu de vreun antifeminist habotnic ci de "Pavel, chemat apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu" (1Corinteni 1,1).

  20. Nu facem decât o singură subliniere: Diferenţiem termenul a pleşuvi, pe care îl utilizează Domnul, când aplică un tratament în masă, cu radiaţii gen Röengenoterapie, de termenii tunsă ori rasă ceea ce indică o procedură individuală. Restricţiile reiterate în Coran, par simple derivate dintr-un sentiment de decenţă fără a sugera proceduri extreme ce ar fi putut prejudicia în vreun fel autonomia şi personalitatea femeilor:

  21. (Sura XXIV,31) “Şi spune către cele credincioase ca să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor şi să nu-şi descopere frumuseţea lor, afară de ceea ce e pe dinafară, şi să-şi puie văluri asupra sânilor, şi să nu-şi descopere frumuseţea, afară de înaintea bărbaţilor lor sau a părinţilor, sau a părinţilor bărbaţilor lor, sau a fiicelor lor sau a fiilor bărbaţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a celor care îi stăpâneşte dreapta lor, sau a servitorilor lor, care n-au mădulare de bărbat, sau a copiilor, care nu se uită la goliciunea muierilor. Şi ele să nu bată cu picioarele, ca să ştie ce ascund ele din frumuseţea lor."
    Actul sexual nu este privit ca o joacă, iar intimitatea sa este recomandată prin lege, fiindcă procreerea este un deziderat încurajat şi chiar dorit de zeu, dovadă însăşi practica poligamiei:
    (Sura XXIV,57) "O, voi, cei ce credeţi, să ceară voie de trei ori ca să intre aceia pe care îi stăpâneşte dreapta voastră şi aceia care n-au ajuns vârstnicia; înaintea rugăciunii de dimineaţă şi când lepădaţi hainele voastre la miazăzi şi după rugăciunea de seară-cele trei goliciuni ale voastre. Nu vine asupra voastră nici asupra lor păcat de pe acestea când unul din voi îl înconjoară pe altul."

  22. (Sura XXIV,59) "Şi văduvele dintre muieri care n-au nădejde la căsătorie, nu au păcat dacă leapădă hainele lor fără ca să dezvelească frumuseţea lor. Însă este mai bine pentru ele dacă se reţin."

  23. Cam aceastea sunt liniile directoare dispuse prin cadrul documentar oferit de Biblie şi de Coran, cărţile de căpătâi ale creştinismului şi a marii sale ramuri, islamismul.
    Terorizaţi de teama păcatului, pe care nu mai ştiau cum să-l evite fără a-şi frusta libidoul şi fără a-i supăra pe zei, responsabilii obştei, adică preoţii, în special cei cu înclinaţii dogmatice au păstrat ideea limitării exchibiţionismului, mai ales în manifestarea lui feminină. Femeia a fost considerată ca principala ispită, cauzatoare de moarte pentru bărbaţii sacrificaţi apoi în războaie, sau pedepsiţi în masă, atunci când zeii solicitau materie primă.
    La scară restrânsă pentru păstrarea purităţii rasiale în harem sau familie, sclavii şi servitorii erau castraţi sau se autoscopeau. Pe eunuci respectiv fameni noi i-am perceput însă ca victime ale geloziilor sultăneşti. Femeia îţi dă viaţă (la propriu), femeia te omoară (la figurat), au cântat de-a lungul mileniilor studenţii cu intuiţie, dar obiectivitatea fenomenului nu a fost evidenţiată.
    Lectura atentă a Bibliei confirmă ideea lui Victor Toni Moldovan că popoarele manipulate de zei purtau războaie prin care se exterminau într-o succesiune planificată. Motivele sugerate de zei, erau legate de teritorii, de natura relaţiilor dintre bărbaţii şi femeile lor, dar mai ales ale seminţiilor sau popoarelor învecinate, care uneori intrau în jurisdicţia altor zei. Condiţia femeii, de născătoare cu material genetic selecţionat sau dorit de zei, a primit apoi conotaţia de educatoare a copiilor rezultaţi. Faptul că femeile puteau fi atribuite în număr variabil unui bărbat a fost de asemenea de natură să creeze un sentiment de frustrare. Însăşi faptul că femeia era considerată o ispită, trădează o abordare bărbătească a problemei, de vreme ce ea nu poate nici alege, nici respinge. În momentele de sinceritate femeile pot accepta că-i privesc, chiar şi prin voal, pe bărbaţi tot ca pe o ispită, dar condiţionarea lucrează adânc.
    Feminiştilor cărora li se pare că femeile sunt înjosite în islamism le recomandăm o lectură relaxată a Surei IV - Sura Muierilor. Apoi le solicităm să caute un echivalent care să depăşească drepturile femeii islamice în documentaţia religioasă sau civică a ţărilor creştine sau supercivilizate. Nu susţinem o pledoarie pro sau contra feminismului, avem specialişti care au studiat fenomenul la ele acasă [154], dar raportul între bărbat şi femeie este reglementat de Biblie, nu de Coran: (1 Corinteni 11,8) "Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie ci femeia pentru bărbat." În ebraică iş- bărbat, işa- din bărbat. În lipsa termenului femeie, s-ar fi putut spune dinbărbat.

  24. În ce priveşte restricţiile de acoperire a feţei, de a nu consuma carne de porc şi nici alcool, de a nu practica homosexualitatea, de a nu practica speculaţiile prin camătă, magia, drogurile şi altele, privesc mai întâi lumea iudeo-creştină, prin Biblie, apoi islamismul prin Coran.
    Forţele centrifuge ale acestei religii s-au dovedit neînsemnate în faţa pulsiunilor propriilor credincioşi, devenind un admirabil produs destinat evanghelizării şi nu uzului intern. În limbaj laic, o marfă atât de bună încât e păcat să o laşi la consum producătorului şi să nu o dai la export altora, pe valută forte. Cam cum se întâmpla pe vremea de tristă amintire cu minunata bere germană Pilsen sau cu alunele chinezeşti prăjite manual. Religia a fost evanghelizată cu generozitate pe toate meridianele şi nu a mai rămas nimic pentru proprietari. Pe calea complexă şi insidioasă a consecinţei aceştia s-au văzut obligaţi la sacrificiu şi au devenit cei mai aprigi cămătari, mizerabila îndeletnicire pe care nimeni nu voia să o practice din considerente religioase.

  25. La origine a fost o obligaţie, impusă evident de autorităţile timpului, adică de preoţi deci de religie. Religia a fost inspirată de factori competenţi şi la propriu şi la figurat. Cel puţin o vreme. Şi am văzut la ce s-au rezumat prevederile divine. Prima recomandare o face însuşi zeul YHWH care în relaţia directă cu Moise îi cerea acestuia să-şi acopere faţa cu un voal (Exodul 34,33). Interdicţia-păcat de a vedea faţa zeului este un foarte puternic motiv de a-ţi acoperi faţa. După cum curiozitatea de a privi soarele te poate costa vederea. În plus mai găsim formulată o restricţie ce interzice femeilor să vorbească în biserică, o dovadă a inechităţii statornicite între sexe. Amintesc doar că termenul biserică avea sensul de adunare.
    (1 Corinteni14,34) "Femeile să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul; ci să fie supuse, cum zice şi legea."

  26. Judecând după rigoarea cu care se făceau actele de vânzare cumpărare a nevestelor, e uşor de presupus că ascunderea totală sub veşminte şi obiceiuri tradiţionale avantajau situaţiile în care tinerele domniţe erau mai puţin înzestrate de Cel de Sus, sau aveau chiar defecte. Iată un bun motiv pentru menţinerea, cultivarea şi întărirea tradiţiei. Apoi rămâne de clarificat de ce doar Coranul a impus credincioşilor săi acest set de precepte şi de ce nu a făcut-o pretutindeni cu aceeaşi rigoare. Deşi Coranul nu prevede reguli drastice în privinţa vestimentaţiei menite să ferească trupul femeilor de la pubertate la căsătorie, e mai greu de înţeles tradiţia de a purta haine de protecţie şi mult după căsătorie, dacă nu toată viaţa.
    Ceea ce nu se relevă este faptul că femeia este pusă la adăpost, prin veşminte, de privirile pofticioase sau critice ale bărbaţilor, dar ea poate vedea, studia, evalua şi se poate lăsa ispitită în voie, sub acoperirea hainelor protectoare. Deci evitatea păcatului doar cu gândul sau cu privirea nu este pe deplin asigurată. Folosirea articolelor vestimentate destinate capului, în special feţei, mai are însă şi multe alte motivaţii

  27. O cercetare mai amplă evidenţiază practica acoperirii unor părţi ale corpului omenesc şi cu predilecţie a capului, dintr-o gamă mult mai largă de motive, decât cele arătate mai sus [162].
    Viaţa în deşert sau în împrejurimile deşertului, unde furtuna de nisip este un fenomen frecvent, a impus o suită vestimentară de protecţie în sensul principal al cuvântului. Fig.80.3. Atât bărbaţii, femeile, dar în situaţii extreme chiar şi animalele sunt protejate prin veşminte adecvate contra vântului şi nisipului pătrunzător sau a soarelui arzător. În zonele cu vegetaţie mai abundentă ţinuta de protecţie s-a mai redus, rămânând la funcţionalitatea vestimentară.
    Protecţia identităţii. Acoperirea feţei a fost practicată din timpuri străvechi şi este practicată şi în zilele noastre în scopul asigurării anonimatului. De la cagula inchizitorială, din fericire eradicată şi a Ku-Klux-Klanului în chiar bastionul democraţiei, la cagula improvizată a infractorilor sau la cagula profesională a trupelor de intervenţie în mediile superdemocratizate. Cagulaţii intervin cu brutalitate la adăpostul măştii, împotriva semenilor lor angajaţi în vreun protest civic nedorit Fig.80.4. Ceea ce nu-i împiedică să zbiere şi ei în timpul liber, dacă sindicatele o cer, sau dacă indemnizaţiile antiglonţ nu-i mai satură. Nu-i vom ilustra în planşă, îi ştim cu toţii în echipamentele lor noi nouţe şi multifuncţionale de la summiturile la vârf ale mai marilor planetei, când îi snopesc în bătaie pe anarhiştii antiglobalişti.


  28. Călugării îşi protejau de asemenea feţele prin cunoscutele glugi, din motive confesionale şi îşi alegeau nume conspirative, deşi toţi luptau cot la cot întru Domnul.
    Protecţia ocazionată de divertisment. Folosind măşti şi costume de carnaval, deghizaţii îşi ascund identitatea pentru a crea atmosfera unui mediu confuzional savuros, în care se produc în egală măsură încurcături şi clarificări. Tradiţiile populare cultivă încă manifestări în strânsă legătură cu condiţia de virginitate păstrată sau pierdută a fetelor din comunitate. Mai sunt întruchipate şi personaje de legendă: zmei, zâne, diavoli, cotoroanţe sau sunt umanizate animalele din anturajul omului: oi, ţapi, capre, cai, urşi, lupi; în alte teritorii lei, dragoni, elefanţi, în desfăşurare simbolică cu invocaţii magice sau dansuri rituale.
    Protecţia profilactică. Cea mai răspândită folosire a măştii de protecţie a feţei şi căilor respiratorii superioare este prilejuită de dorinţa de apărare a organismului împotriva contaminărilor în diferitele epidemii cu transmitere respiratorie ciumă, gripă, SARS sau sexuală în cazul SIDA. La noi în ţară voalul este încă prezent în mediile necorodate de cultură sau de snobism. În portul popular, în momente sociale esenţiale cum ar fi căsătoria, ţinuta miresei a conservat secole elementele de acoperire simbolică a feţei. Voalurile, maramele, voaletele au făcut deliciul ţinutelor pentru ocazii. Mai apoi, în lupta lor pentru emancipare, femeile s-au răzbunat din plin, compensând tributul cerut de castitate cu o ţinută generoasă în decolteuri dorsale, ventrale, chiar pubiene.
    Protecţia profesională. Este o practică generală pentru mai multe profesii să-şi protejeze capul şi faţa cu câteva accesorii vestimentare speciale: bonete, măşti, capeline, căşti, ochelari, caschete. Purtate din cochetărie sau din obligaţie deontologică îi admirăm deseori la treabă pe medici, sudori, atomişti, pompieri, chirurgi, ospătari, boxeuri, brutari, bucătari, agenţi de decontaminare chimică sau radioactivă. Uneori măştile sunt prevăzute cu senzori şi dispozitive audiovizuale de ultimă generaţie.

  29. În lumea creştină voalul a rămas un accesoriu prenupţial, după căsătorie doamnele recurgând la voaluri sau voalete doar ocazional sau sub presiunea modei.
    Ca şi când feminitatea nu ar fi suficientă în confruntarea cu bărbăţia, femeile moderne pun un accent deosebit pe etalarea cu ostentaţie a aspectului fizic în ansamblu, picioarele, sânii, talia, prin decolteuri, accesorii, vestimentaţie minusculă sau transparentă, machiaj, cosmetică şi coafură, argumentele aruncate de-a valma într-o luptă care nici nu trebuia începută şi care îi consumă femeii timpul, energia şi îi transferă avuţia în alte buzunare.

  30. Cu acest arsenal femeia nu-şi clădeşte un piedestal de egalitate cu bărbatul ci îşi adânceşte condiţia monovalentă de parteneră sexuală. Sunt rare situaţiile în care după un astfel de debut, căci forma fizică optimă coincide cu vârsta debutului, se mai poate reveni la ceea ce visau de fapt să devină emancipatele.

  31. Instituţionalizarea vieţii sexuale în afara familiei s-a produs pe fondul exploatării şi rentabilizării potenţialului de frumuseţe al femeilor, faţă în faţă cu dorinţa nesecată a bărbaţilor de a avea noi şi noi partenere de sex. Când prostituţia a devenit bussines cu investiţii şi profit, acea categorie de femei dedicate branşei, au devenit sclavele pieţei dar mai ales sclavele stăpânilor lor. Stabilimente special amenajate susţin o gamă largă de servicii dans, streaptise, eschibiţionism, şi evident prostituţie. Paralel se dezvoltă o adevărată infrastructură de racolare, traficare a forţei de muncă strâns legată de consumul de alcool, droguri, criminalitate, tâlhărie. Reţelele dezvoltă bugete fabuloase, dar banii sunt absorbiţi cu dibăcie lăsând în urmă sărăcie, mizerie, promiscuitate, boli venerice, violenţă şi cadavre. Societatea este fără nici un dubiu bolnavă.

  32. Ca orice dezechilibru şi acesta a ieşit din matcă şi a scindat societatea: de o parte libidoul şi banul, de cealaltă prestaţia sexuală, sărăcia şi ura. Din dorinţa de a-şi proteja femeile, societatea a crezut că le poate repara traumele şi complexele generând legile împotriva hărţuirii sexuale. În statele unde această practică are ceva vechime roadele au început să apară [154]. Neverosimile şi contrare aşteptărilor efectele sunt devastatoare la adresa bărbaţilor.

  33. Din femeia ofertă, ustensilă, se naşte femeia yang, femeia iniţiativă, femeia cerere, femeia leoaică. Ea îşi alege partenerul, îl acceptă sau îl respinge. Sub protecţia artificială a legii, îl îndepărtează şi îl muşcă. Îl poate urmări, căci justiţia ascultă de lege şi leul pleacă cu coada între picioare, mulţumit că a scăpat doar cu atât. Cu alţi lei la o bere, leul se pisiceşte văzând cu ochii, în timp ce femela-femeie preia frâiele societăţii. Că ar prelua frâiele societăţii n-ar fi nici o nenorocire, multe femei sunt înzestrate, au potenţial, îşi pot pune farmecul în slujba bussinesului, dacă doresc. Deci totul devine funcţie de dorinţa mândrei, sensibilei, vulnerabilei, suavei, puternicei, femei.

  34. Cu agenda într-o mână şi cu rujul în cealaltă, va fi ajutată după cum e normal, de un asistent performant, atestat în bussines, avocatură, computere, arte marţiale, fitness. Nu mă gândesc doar la afacere, chiar şi viaţa sexuală se va desfăşura la iniţiativa femeii. Atunci când femeia are chef, când natura îl trimite semnalul îşi alege spontan partenerul şi o face. Îşi poate folosi şi asistentul, reţeta e cunoscută. Poate avea şi copii. Ea dispune. Înarmată cu mască chirurgicală şi cu prezervative îşi poate asigura un act sexual independent şi steril, fără cel mai mic contact cu secreţiile nedorite. Spaimele SIDA şi SARS au declanşat deja această practică.
    Desluşesc sub acest voal o subtilă schimbare de orientare. Iată cum sexualitatea va deveni din sport de masă, practica fiziologică de care natura are nevoie pentru a asigura reechilibrarea speciei, fără a ruina sănătatea indivizilor, fără a deregla echilibrele ecologice (85). Dar pentru că demografia este oricum scăpată de sub control, o bună bucată de timp corecţia ar putea fi drastică şi chiar dureroasă. După picajul de la iubirea platonică la cea carnală, am intrat în epoca sexului virtual prin internet, şi începem urcuşul abrupt înapoi la platonism.
    Marii tămăduitori ai lumii încearcă de milenii să ne convingă că boala este o corecţie binevoitoare, un sprijin, acordat omului pentru a-l aduce la linia de echilibru, atunci când a deviat drastic. Vieţuind pe spirală mi se pare inevitabil un tratament identic aplicat şi societăţii atunci când aceasta e grav bolnavă, ca acuma. Să nu credeţi însă că ideea aparţine parlamentului, senatului sau congresului vreunei ţări, nu, ele sunt doar biete instrumente disonante.
    Am reuşit să transcendem problema? Observaţi că la un capăt al spectrului avem femeia leoaică, femeia dictator, femeia realizată, femeia feministă, care nu mai lucrează cu degetul inelar ci cu arătătorul sau cu mijlociul. La celălalt femeia ascunsă sub veşminte din cap până în picioare, umilă şi smerită, care se teme să iasă la lumina zile, se dezgoleşte la comandă, se sigilează sau se desigilează când doreşte dictatorul de ieri, iepuraşul de mâine. Privind în ansamblu distingem un altfel de curcubeu. Dar ştim deja cine manipulează curcubeiele!
    Evocăm observaţia savantului japonez George Oshawa (Nyuti Sakuruzawa), care subliniase că dieta occidentalilor a devenit preponderent yin, ce ceea conduce la efeminarea bărbaţilor. Iată câteva alimente de un yin extrem: zahăr, carne - excepţie cea de pui, margarină, ciocolată, dulciuri, făină albă, paste făinoase, arahide, pepeni, portocale, banane, cartofi, roşii, vinete, bame, caşcaval, smântână, unt, cacao, îngheţată, băuturile alcoolice [44]. Oshawa nu a subliniat că asiaticii detaşaţi prin agilitatea lor, adică au parametri yang foarte pronunţaţi, sunt mari consumatori de orez. Nici nu era nevoie.

  35. Vor urma, cât de curând nu ştim, marile restructurări gramaticale. După cum ştiţi acordul adjectivului se face după gen cu prioritate pentru genul masculin. Iar când vorbitorul de pe stadă va zice: Bună ziua, fetelor!, dacă întâlneşte un grup de băieţi în care este şi o fată, adică invers decât la data când apare această carte, înseamnă că reforma feministă a fost dusă la bun sfârşit. Deci pare o acţiune concertată la scară planetară, de un management supraomenesc, adică generală şi implacabilă. Dacă zoomăm (90) în continuare, scala cuprinde la stânga amazoanele, la dreapta androginii şi prin mijloc, pe undeva Eva şi Adam, căutând şi ratând zona armonioasă a vieţii în cuplu. Androginia a precedat bisexualitatea, aşa cum monocotiledonatele au venit pe lume înaintea bicotiledonatelor. Civilizaţia amazoanelor a reprezentat apogeul feminismului, aspect deja clasat în trecutul antropogenezei. Nici androginii, nici amazoanele nu aveau autonomie de proliferare, fiind reproduşi prin tehnologii dirijate de la alt nivel. Aşa cum polenizarea este la discreţia vântului şi a ploii. Sau a albinelor, care mercantile percep pentru prestaţie şi o taxă plătită în natură.
    Eseu publicat în volumul:

  36. [160] Alexandru Ciobanu, Planeta ipocriţilor, ed. Miracol, Bucureşti, 2003.