În mişcarea sa electronul gravitează pe orbită în jurul nucleului, fără a putea fi localizat cu precizie. Se ştie doar că este undeva pe orbită. Când fizicianul german Werner Heisenberg emitea în 1927 principiul incertitudinii, recunoştea că nu putuse statua destinul electronului. E ca şi cum electronul ar fi simultan pretutindeni. Întregul orbital e al său, îl bântuie. Pentru observator, timpul particulei trecut-prezent-viitor este condensat într-unul singur - prezent. Deci observatorul transcende timpul particulei.
Acum, după ce am pătruns în era cosmică, putem practica pe viu principiul incertitudinii enunţat de Heisenberg. Au fost lansaţi sateliţi ai pământului care îl pot înconjura în câteva minute. Satelitul a transcens timpului terestru, deoarece poziţia sa nu mai poate fi definită decât în funcţie de timpul pământean al celor care l-au lansat sau îi urmăresc zborul, este cuprins în evidenţele de la sol, şi cu certitudine, bântuie în jurul Pământului.
Incertitudinea poziţiei electronului, cu care Heisenberg s-a luptat să o comunice savanţilor vremii, acum pentru sateliţi, o pot înţelege şi copiii. Localizarea satelitului în timp, a devenit incertă deoarece el trece în câteva minute prin trecut, prezent şi viitor. În cinci minute el trece prin ceea ce noi pământenii definim ca azi, ieri şi mâine, în funcţie de rotaţia pământului. Poziţia satelitului poate fi definită faţă de ţări sau continente, dar numai prin timpul acestora sau prin data calendaristică. Dacă satelitul survolează Japonia trece prin mâine, deasupra României zboară prin azi, iar când este deasupra Mexicului a prins din urmă ziua de ieri. Şi asta în câteva minute, deci o poate face de câteva ori pe oră! Dacă viteza de rotaţie a satelitului ar creşte şi mai mult, pentru un observator selenar sau extraterestru, timpul acestuia ar fi transcens şi am ajunge iarăşi în cazul particulelor.
Traseele orbitale pe care se rotesc electronii sau alte particule dirijate de atomişti, sunt diferenţiate prin probabilitatea cu care acestea le parcurg, astfel că unele tehnici adecvate de grafie evidenţiază densităţile de culoare, proporţional cu frecvenţa repetare a parcursului. Se obţin astfel reprezentări ale norilor de probabilitate precum cele grupate în fig. 315.1.1.
[228,129] "Este posibil ca electronul să se afle în regiunile luminoase ale acestor nori şi improbabil să se afle în zonele întunecate."
Pentru o înţelegere temeinică a problemei, să luăm un exemplu şi să construim noi un astfel de parcurs cu distribuţie probabilistică. Să facem o reprezentare a unui traseu de rutină pe care îl parcurgem cu frecvenţă cel puţin zilnică fig.315.2. în zilele lucrătoare la anumite ore, este foarte mare probabilitatea să fim găsiţi în trafic pe traseul pe care ne deplasăm de acasă spre serviciu şi înapoi, ruta A . În zilele de salariu, conform unei tradiţii ancestrale, la traseul obişnuit se adaugă un mic ocol cu băieţii la o bere (B). O dată pe lună parcurgem o buclă cu traseul spre teatru (T). Pentru week end avem trei trasee pe care ne place să ne avântăm ca să ne refacem forţele (W1, W2, W3). În fiecare lună facem o vizită scurtă la părinţi (P1), (P2). Grosimea buclelor sugerează frecvenţa cu care le parcurgem. Acum totul e clar, dar dacă cineva ar fi privit doar desenul ar fi fost împosibil să-i deducă adevăratul înţeles.

Străzile şi autostrăzile sunt traseele unde poţi întâlni, cu cea mai mare probabilitate autovehiculele. Despre cele ce părăsesc traseul cu cea mai mare probabilitate de apariţie - carosabilul - chiar se spune că au ieşit în decor. Când intervine şi simţul artistic al constructorului, simetriile intersecţiilor, buclelor de racordare şi bretelelor autostrăzilor, compun la rândul lor bizarerii, altfel abstracte, fig 315.3.
Tot aşa, în aer avioanele circulă pe culoare aeriene invizibile dar precise, iar în subterane trenurile metrourilor orbecăie la nesfârşit pe aceleaşi trasee.
În această situaţie se află şi fizica cuantică. Deşi s-au făcut progrese importante, totuşi reuşitele în domeniul reprezentărilor grafice complexe, prin care ni se dezvăluie probabilităţile cele mai mari în deplasare a particolelor, rămân dificultăţi majore când e vorba de interpretarea lor.
În figura 315.1.2 prezentăm două astfel de ilustrări ce au fost păstrate într-un număr mare, cu mare grijă de învăţăturile budiste asiatice, direct de la zei, şi pe care culturile noastre moderne, le consideră doar reprezentări abstracte, indescifrabile, cu caracter artistic sau religios, cu origini necunoscute, născute din sufletul sensibil al omului oriental. Cu una sau mai multe axe de simetrie, şi de un incontestabil rafinament, aceste reprezentări au fost preluate ca simboluri emblematice ale religiei sau curentelor ideologice, deşi nimeni nu le-a înţeles semnificaţia.

Tot din Asia, dar din timpurile moderne, ni s-a transmis o inegalabilă măiestrie de a întruchipa mesaje, sloganuri, lozinci chiar portretele unor personalităţi notorii, alcătuite din trupuri omeneşti. Realizate de regulă în stadioane, pieţe sau platouri largi, în faţa împăraţilor sau înalţilor conducători. Sportivi agili şi îndelung antrenaţi trec din câteva mişcări, pe neobservate, şi în timp record, de la formaţia de defilare în blocuri masive ordonate rectangular, cu alinieri multiple în lungime, lăţime şi pe diagonale, la desene neaşteptate, ce surprind prin mesaj, diversitate şi acurateţe. Câteva clipe de dezordine intensă şi fiecare trup îşi găseşte un loc nou într-o ordine schimbată. Potenţialul de expresie este amplificat de culoarea costumelor, a eşarfelor, a pălăriilor sau a altor accesorii, de fondul muzical sau de jocurile de lumină. Uneori alegoriile se revarsă în tridimensional şi se avântă în etaje spre cer. Reuşita deplină a acestor structuri de exprimare, trădează aptitudini ancestrale puternice spre meticulozitate, exactitate, tenacitate, forţă, abilitate. Noile înfăţişări mereu şi mereu împrospătate evocă parcă capacitatea inepuizabilă a materiei de a se reorganiza şi diversifica sub directa coordonare a spiritului, călăuzitor.
Privite de la înălţimea împerială a conducătorilor, mesajele se aliniază în clasa omagială a respectului şi adoraţiei necondiţionate a maselor către divinitate sau către reprezentanţii săi. La rândul lor conducătorii sunt măguliţi de perspicacitatea oamenilor care le-au înţeles dorinţele şi s-au rostogolit printre firele de gazon într-o textură vegetal-omenească vibrantă.
Dacă tot suntem pe gayon, ar fi un efort prea mare să ne imaginăm că timpul de reorganizare brauniană impus sportivilor, nu ar dura câteva secunde, ci 90 de minute? şi că rezultatul final nu ar fi un cuvânt ridicol scris cu litere din trup de om, ci un rezultat de 4-0 pe tabela de marcaj? Ceea ce nu ar însemna desigur un meci trucat, ci doar un rezultat predeterminat! Neînţelegerea provine atunci când predeterminarea intervine de la un nivel neavenit şi se numeşte aranjament! Dar acesta este alt subiect. Să revenim.
În aceeaşi clasă de evenimente se înscriu şi desenele misterioase prin care o civilizaţie paralelă, poate cea a creatorilor noştri, încearcă să intre în contact cu minţile noastre omeneşti. E vorba de aşa numitele desene din lanurile de grâu fig. 315.4,5,6 (Rev. Science & vie junior, hors-serie nr.57- iulie 2004). De o acurateţe copleşitoare, mesajul este scris prin impresia tulpinilor de grâu din lanurile ce stau să se pârguiască. Printr-o tehnica pe care nu o înţelegem încă, tulpiniţele cerealei sunt culcate la pământ, printr-o telecomanda pe care ele o recepţionează şi o respectă. Nodurile paielor se înclină docile şi strangulează fluxul de viaţă ce îi vine plantei din sol şi din aer fig. 315.6.2. Nu putem lăsa neremarcată contribuţia nelipsitelor tornade (295) pe care ne-o mărturisesc paiele de grâu, fig.315,6.3.

Comandată pe neobservate, deci din alt univers de frecvenţe, unduirea monotonă a spicelor vii din lanurile de grâu, acceptă rolul foii de hârtie şi primeşte ineditul mesaj. Ceea ce omul nu poate decodifica, firul de grâu înţelege şi se lasă îngenuncheat cu deplin respect. Renunţând la menire şi la viaţă, firele de grâu îşi sacrifică rodul, înainte de treieratul boabelor, şi se lasă anagramate în inima mesajului.
Privit de la o distanţă convenabilă desenul întruchipează o reprezentare grafică în trei dimensiuni - cu certitudine prea puţine - de o perfecţiune inimitabilă, cu numeroase simetrii şi detalii, fără urmă de pensulă, laser sau tăvălug. Un mesaj scris prin voinţa zeilor, pentru noi - mâncătorii de cereale, într-o limbă şi cu un instrument viu, necunoscut.
Poate că mesajul vine de la zeul care i-a învăţat pe oameni să cultive grâul, care acum poate doreşte să ne avertizeze asupra unei schimbări de meniu şi a ales această cale, fiindcă ne cunoaşte şi ştie că umblăm numai cu gândul la mâncare. Cine se mai duce să admire o pajişte? şi noi când dorim să fim siguri că mesajul ne va fi citit de cei de acasă, îl scriem pe un bileţel pe care îl aşezăm pe masă, la vedere.
(Isaia 28,23) "Plecaţi-vă urechea, şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte, şi ascultaţi cuvântul meu! Cel ce ară pentru sămănătură, ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pămîntul? Oare după ce a netezit faţa pământului, nu aruncă el măzăriche şi samănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc deosebit, şi alacul pe margini? Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături. Măzărichea nu se treieră cu leasa, şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul cu nuiaua. Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmi. şi lucrul acesta vine dela Domnul oştirilor (Adonai n.t.); minunat este planul Lui, şi mare este înţelepciunea Lui."
Cu certitudine că desenele au o semnificaţie pe care nu o putem înţelege deoarece nu cunoaştem procesele din care provin, ca şi în cazul desenelor budiste din fig.315.1.2, aşa cum cu o sută de ani în urmă nimeni nu ar fi atribuit vreo semnificaţie raţională desenului intersecţiei de autostrăzi din fig. 315.3.3.
Desenele găsite pe suprafaţa lanului de grâu, agroglifele, cum au fost numite, sunt proiecţiile unor procese a căror probabilitaţi de desfăsurare, nu implică nici particulele elementare, nici automobilele, nici trupurile mlădioase ale sportivilor din stadioane.
Trebuie însă acceptat că astfel de evenimente s-au produs şi în timpuri mai vechi. Iată demonstraţia: nemulţumiţi că pierd mesajele divinităţii, deoarece lanurile de grâu se degradează odata cu trecerea anotimpului de vară, în semn de slavă, oamenii au mărit durabilitatea fenomenului şi l-au transpus în vegetaţie perenă. în figura 315.7 prezentăm un astfel de model vegetal, un labirint vegetal viu, din lemn câinesc. În plus, îngrijirea lor depăşeşte pasiunea pentru ornamental şi se desfăşoară cu religiozitatea specifică spaţiilor de cult. Nu ni se pare întâmplător că această îndeletnicire horticolă este foarte răspândită tot în Marea Britanie unde sunt înregistrate şi cele mai numeroase agroglife!

Uimitoare este însă asemănarea acestor misterioase desene din lanuri de grâu cu mandalele budismului chinez, tibetat sau indian. De o complexitate greu de explicat şi înţeles, varietatea mandalelor pare inepuizabilă fig.315.8 şi 315.9, dar ne crează sentimentul unei conexiuni subtile cu mesajele din lanuri.
Tot aşa, desenul din figura 315.10.1 nu ne-ar comunica nimic semnificativ, dacă nu am şti că este o interferenţă în condiţii determinate de iluminare şi proiecţie, obţinută în procesul de descifrare al genomului uman.
Cu timpul aceste reprezentări ciudate vor fi descifate, şi pentru a mai face încă un pas înainte să mai analizăm altele, din aceeaşi clasă de fenomene.
Planşeta de desen este în acest caz tegumentul şi pilozităţile fiinţelor vii. Pensula este spotul de radiaţii electromagnetice venite de la Soare şi din Univers. În interacţiunea lor cu complexul sistem biologic al fiinţelor apar desene menite să le delimiteze identitatea, să imortalizeze sau să reflecte procesele pe care le dezvoltă. Materialul de construcţie este însăşi pielea, în care microrelieful palmelor şi al tălpilor configurează amprenta individului, element care îl face unic şi inconfundabil, până la inventarea biocipului fig.315.10.2. Desigur diferenţele din desene sunt derivate din parametrii de vitalitate specifici fiecărui individ. Dermografia palmară sau plantară, poartă mesajele de funcţionalitate ale fiinţei om, în ansamblul său, reflectând starea sa de sănătate ca un tablou de bord. Nu putem trece peste veriga de legătura cu mandala budista din figura 315.9.12.

Într-o fază biologică a dezvoltării sarcinii, femeia prezintă fenomene cutanate pasagere, specifice, invizibile cu ochiul liber, dar evidenţiate prin stereofotografie [239,289] pe care le prezentăm în fig 315.10.3. Ceva a determinat pe Marele Genetician să lase la vedere acest proces, sau manifestarea sa, în cazul zebrei. Desigur cineva a comunicat secretul şi oamenilor, dar după un timp sensul s-a pierdut, ca atâtea altele, şi astăzi doar unele tradiţii populare continuă să-l transmită din generaţie în generaţie, ca practică primitivă, sau ritual neînţeles de magie fig. 315.11.1.
Un punct de pornire în descifrarea acestei taine ni-l aferă tot femeia, permanentă sursă de inspiraţie şi extaz. Oferindu-şi cu generozitate pielea, ca şevalet razelor de soare, oferă cercetătorilor avizaţi, un desen pe piele umană pe care îl înţelegem, din toate timpurile, mai ales după ce am adăugat pe lista dependenţelor şi telefonia mobilă, fig.315.11.2.
În plan spiritual, când probabilitatea de apariţie a aceleiaşi idei creşte la valori semnificative, se instalează paranoia, apoi psihozele şi inevitabil apar psihopaţii.
Manifestările de conduită socială cu probabilitatea cea mai mare de desfăşurare se derulează, şi în timp, realizează adevărate tipologii comportamentale. Numai că pe acestea nu le mai reprezentăm ca trasee bătătorite sau asfaltate, ci ca pe rutine de viaţă adunate în volume de aforisme: Cine împarte, parte-şi face; Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea; Dacă tăceai, filosof rămâneai etc.

Am găsit o referire similară chiar şi pentru evenimentele din planul cauzal, care provine direct din gura unui iniţiat de sorginte indiană, citat de un esoterist autohton:
[237,172] "Când timpul soseşte, cauzele care au fost de mult sădite, încep să dea roade. Totuşi aceasta ţine în primul rând de voinţa oamenilor. Niciodată nu există doar o singură posibilitate, dar în cazul evenimentelor putem vorbi despre direcţii majore de probabilitate. Adevărata luptă se dă pentru a înclina balanţa celei mai mari probabilităţi, într-un sens sau în altul."
Accesarea unei variante este nu numai o problemă de alegere dar şi de echilibru de forţe (279),(290). De bună seamă că suntem pe drumul cel bun de vreme ce verigile de legătură cu mandalele budiste, fig.315.8.6; fig.315.9.8. ne conectează direct la fractali Fig.315.12 şi la omniprezentele holograme!