(192)
Binefacatorul nostru - gunoierul
Alexandru Ciobanu




















Un publicist care la viata lui parea ca a inteles multe, declara in urma cu putin timp ca el nu pricepe de ce arunca romanii gunoaiele peste tot. Fiind un publicist de-al nostru, si-a gasit prilejul sa mai adauge si el o tusa pe portretul robot al romanului calcat in picioare de secole, jecmanit de veacuri si mascarit dintotdeauna.

Are dreptate, peste tot inotam in gunoaie. In scara blocului, pe alei, pe spatiile verzi, pe strazi, pe autostrazi. Aruncam gunoaiele pe ferestre de curiozitate, din buzunare de neatentie, din masini din graba, din tren de nevoie, din avion spre usurare, din sateliti ca singura solutie.

Nu ne pasa daca gunoaiele cad in capetele pietonilor sau al generatiilor urmatoare, in rauri, in mari sau oceane, in fantani, in mine sau in pesteri, in aer sau in cosmos. Daca nu ar fi atat de neplacut la infatisare si la contact, am putea spune ca gunoiul este, prin vocatie, un dar al omului. De la aparitie si pana la disparitie, omul cu toate esecurile inerente, are si un succes neintrerupt - produce gunoi. Aplicandu-i componenta sa creatoare, omul a reusit sa faca pe rand din gunoi profesie, pasiune, hobby, bussines, prilej de invidie, motiv de cearta, arma de razbunare.

Poate pentru unii e greu de crezut, dar nu numai romanii produc si arunca gunoi. Trebuie sa fi ori cosmopolit ori neumblat ca sa nu observi gunoaiele londoneze, pariziene, newyorkeze, romane, ateniene. Gunoiul este pretutindeni, mai prezent decat aerul, deoarece chiar si celulele anaerobe produc gunoi. Odata produs, dejectul trebuie eliminat, ambalat, containerizat, expediat, depozitat, in asteptarea gunoierului. Omniprezent si omnipotent gunoiul a pus omenirea realmente in competitie, in competitia de a se debarasa de gunoi. Cine se spala si scapa primul de propriul gunoi, se crede mai curat.

Problema neglijata de edilii investiti, dar corupti, a fost tratata cu toata seriozitatea de Dumnezeu. Ceea ce pentru unii e gunoi, pentru altii e mana cereasca. Daca lantul trofic se mentine, nu se produce si nu se acumuleaza gunoi. Nu ramane, poate chiar nu ajunge. Totul a mers bine pana la aparitia fiintei om care avand inteligenta cu carul, a destabilizat toate balantele. Ceea ce iese din regnul biologic si intra in regnul tehnologic nu mai respecta regula demiurgului. Cu ochii lor spanchii indreptati dupa profit, edilii nu observa gunoiul in care traim.

In perioadele de evolutie sustinuta, in adolescenta, metabolismul este serios intensificat. Arderile sunt amplificate, sustin dezvoltarea capitala, organismele se dezintoxica cu greu si sunt napadite de reziduri. Acneea, cosurile, eruptiile, furunculele trag semnalul de alarma in locurile privite zilnic in oglinda, sau in cele neexpuse la vedere, pentru ca omul sa inteleaga si sa intervina. Cand acneea erupe pe fata, inseamna ca gunoiul este peste tot in intestine, in tesuturi, in articulatii, in sange , in celule. Daca toxinele te coplesesc apar infectiile, dupa ele septicemia, si cand gunoiul se incoroneaza apoteotic, regatul devine cadavru.

Strada este oglinda orasului. Gunoaiele aruncate pe strazi, plimbate de vant, scoase din tomberoane de cersetori sau de pensionari, sunt acneea, eczemele si furunculele societatii in care traim. Astazi sunt maturate si adunate si peste o zi, doua, trei, vine gunoierul-binefacatorul nostru, singurul nostru binefacator, sa ne scape de tot ce mai putem produce - gunoi. Intre timp gunoiul a fost rascolit, reuitilizat, valorificat iar fractia nefolositoare, este iarasi aruncata, pe strada. Acum, din razbunare! Gunoierul, binefacatorul nostru, ar fi trebuit sa vina pe ceas, ca sa ne elibereze din propRiile noastre gunoaie, sa ne redea increderea, si sa-si primesca portia de dispret, caci pe cine dispretuim noi mai mult decat pe gunoier!!! In semn de raspuns si gunoierul vine cand vrea, mareste tarifele de cate ori doreste, incarca numai ce ii place, lasa urme clare la orice popas, si o dara consistenta pe unde a trecut, sa nu se rataceasca la intoarcere. Apoi trece de ultima casa din oras si isi basculeaza profesional incarcatura, cu gandul la motorina economisita.

Primarii nostri, gospodari mercenari, ajunsii nostri locali, l-au imputernicit pe Dumnezeu sa mature cu vantul, sa spele cu ploaia, si sa deratizeaza cu arsita si gerul. Avea dreptate publicistul nostru care nu intelegea de ce arunca romanul gunoiul, in batjocura, peste tot. Ca sa afle raspunsurile el cauta site-uri pe Internet. Le ventileaza de la coada ca sa-i fie mai usor sa-si afle tara la fundul cine stie carui clasament. La randul lui nici romanul nu intelege de ce nu mai are loc de munca in tara lui; de ce uzina lui la care a facut munca patriotica sa o vada crescand a fost vanduta pe un euro; de ce trebuie sa se debranseze de la caldura si de la apa calda; de ce agoniseala i se naruie cu toate ca a depus-o la banca; de ce trebuie sa-si vanda casa ca sa achite intretinerea. Problema gunoiului il lasa rece. E drept ca ii pune pe demnitarii tarii intr-o lumina proasta, nemeritata, dar s-a saturat de reteta Saracie-Lucie. In gunoi i se oglindeste starea sufleteasca.

Gunoaiele ne asalteaza din toate partile, ambalaje, deseuri, resturi menajere sau industriale, reziduri chimice sau radioactive. Gunoiul revarsat din tomberoane si ajuns pe strazi coplesindu-ne, ne patrunde peste tot. In inimi, in case, in birouri, in familie, in institutii, in justitie, in politica. Cine sa ne mai scape de gunoi? Publicistul nostru este, ca si confratii sai, interesat doar sa-l rascoleasca. Cauta gramada cea mai urat mirositoare si o rascoleste cu frenezie profesionala. Apoi o lasa balta si trece la alta. Nimeni nu scrie decat despre gunoaiele celorlalti si nimeni nu citeste despre gunoaie invechite. Igiena publica a devenit o afacere rentabila, ii ingrasa pe igienisti, dar si lipoamele sunt tot depuneri incarcate cu dejecte. Marii afaceristi ai lumii colecteaza si exporta gunoaiele, care uneori ajung ca bonus tranzactional, mai ales in frumoasa noastra tara. Gunoaiele noastre plesuve, triste si nespalate, putrede si fetide nu mai au loc de gunoaiele din import, ambalate cochet in containere, baloturi, bidoane, butoaie, frumos etichetate.

Se pare ca se va apela din nou la ajutorul divinitatii. Nu intamplator, dupa ce a observat ca nu o mai scoatem la capat cu lopata, Dumnezeu ne-a invatat sa construim incineratoare atomice de mare productivitate.

Deuteronom (23,13)"Sa ai un loc afara din tabara si acolo sa iesi afara. Intre uneltele tale sa ai o lopata, cu care sa sapi si sa-ti acoperi ce a iesit din tine, cand vei iesi afara. Caci Domnul Dumnezeul tau merge in mijlocul taberei tale, ca sa te ocroteasca si sa-ti dea in mana pe vrajmasii tai dinaintea ta; tabara ta trebuie sa fie sfanta, pentru ca El sa nu vada la tine nimic necurat si sa nu Se indeparteze de la tine."

Pretul curateniei este mizeria, asa incat suma dintre ele ramane o constanta universala.

Eseu publicat in volumul PARADISUL DISPRETULUI (192) Editura Miracol, Bucuresti, 2004.