(437)
Capcana ingerilor
Alexandru Ciobanu






(9)
Paradisul dispretului
Alexandru Ciobanu






(12)
Planeta Ipocritilor
Alexandru Ciobanu



(13)
Cruciada globalizarii
Alexandru Ciobanu






(20)
Apocalipsa psihiatriei
Cristian Negureanu



(18)
Tacerea idolilor
Cristian Negureanu





MEGALITUL DUMUZI
Alexandru Ciobanu

(331) Dracocephalum moldavica

Trimiterile bibliografice pot fi gasite la adresa:

Domnul, în bunatatea sa nemarginita exercita o exigenta pe masura. Este profund nemultumit si de prestatia zeilor din subordine si de manifestarile oamenilor din gradina sa. Împotriva zeilor care au coborît pe Terra, asa numitii annunnaki, sunt formulate doua capete de acuzare:
Primul:

(6,XV, 1) "Atunci mi s-a adresat si mi-a spus asa: Asculta, asculta fara frica. O ! Enoh cel drept. O! scrib al dreptatii, apropie-te si asculta vocea mea. Du-te spune-le îngerilor veghetori ai cerului care te-au trimis sa ma rogi pentru ei: Voi trebuie sa va rugati pentru oameni si nu oamenii pentru voi! De ce ati abandonat înaltimile sfinte ale Cerului, locuintele voastre eterne, pentru a merge sa pacatuiti cu femeile. De ce v-ati îndragostit de fiicele oamenilor; v-ati însotit cu ele; v-ati dedat cu ele la lucruri care tin de copiii pamântului, si ati dat nastere unei rase nelegiuite."
Soarta bietilor zei geneticieni este pecetluita.


În avântul lor creator sau din neatentie, gena care regleaza sex appeal-ul femeilor a ramas activata la maximum si au rezultat niste fiinte irezistibile. Chiar si pentru savanti preocupati si seriosi ca ei. Apoi curiozitatea stiintifica, enzima progresului, i-a ispitit sa-si cunoasca copiii, sa-i creasca pentru a le testa potentialitatile, reproductivitatea. Când au fost edificati pe deplin era prea târziu. Si cercetatorii atomisti din zilele noastre ramân în fata ciclotroanelor pâna ce le cade si ultimul fir de par, tot din curiozitate stiintifica. Apoi, pentru a anihila radiatia ucigasa fac chemoterapie.
La rândul lor si zeitele din laboratoare au fost curioase sa testeze potenta barbatilor creati sa devina mineri destoinici, înainte de ai trimite la munca de jos. Si pentru ca toti erau profesionisti desavârsiti zei ori zeite, si barbatii si femeile s-au dovedit foarte reusiti. Fertilizându-se reciproc unii au avut de pierdut altii în aparenta de câstigat. Zeii s-au împurificat genetic si au devenit incompatibili în fata propriei lor orânduieli ceresti. Astfel pe pamânt au aparut prima data semiizeii, apoi sfertozeii, octozeii. Si în cele din urma miriazeii, adica hibridarea cea mai de nedorit dintre toate relele cerului si pamântului, la un loc. În timp ce zeitele îi iubeau în taina pe pamântenii cei mai reusiti, zeii le curtau si le învatau rafinamentele vietii pe femei. Mitologiile popoarelor surprind frecvent istorioarele amoroase ale zeilor sau zeitelor cu pamânteni [9], [121], [122], [206], [207], [213].
Transferul genetic de potential prevazut pentru înzestrarea oamenilor a depasit cu mult prevederile din lantul trofic. Potentialul mental omenesc a crescut periculos de mult si a urcat tot mai sus. Pentru a iesi onorabil din înevitabilele încurcaturi si barbatii au avut parte de diferite cursuri intensive.

(6.VIII.1) "Azazyel i-a mai învatat pe oameni sa faca sabii, cutite, scuturi, platose si oglinzi; el le-a aratat cum sa faca bratari si podoabe, cum sa foloseasca vopselele, arta de a înnegri sprâncenele, de a folosi pietrele pretioase si tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmultit, creaturile încalcau orice ordin si distrugeau tot ce le iesea în cale. Amazarak i-a învatat tot felul de vrajitorii, de farmece si însusirile radacinilor. Armers i-a învatat arta de a dezlega vrajitoriile. Barkayal i-a învatat arta de a urmari stelele. Akibeel i-a învatat semnele. Tamiel i-a învatat astronomia. Si Asaradel i-a învatat miscarile Lunii."
Zeii pot orice dar desi intoleranti si incoruptibili, depasindu-si competentele au devenit tematori:
(4,LXXVI,9) "Noi va hranim de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi rasplata si nici multamita. Noi ne temem de o zi posomorâta si nenorocita de la Domnul nostru."
Excedati de reusita zeii au intervenit si au diminuat potentialul fizic, mental si de adaptare în mediu al oamenilor. Directia principala a fost pilozitatea. Reducând pilozitatea, cantitatea de informatii procesate de creier a scazut dramatic. Conexiunea cu mediul a fost grav afectata dar s-a câstigat mult în aspect fizic, frumusete, culoarea pielii. Ratiunea lui Divide et impera a dat primele roade. Oameniilor li s-a taiat legatura cu ambientul, au primit haine si echipamente, dar potentialul de a comunica între ei prin accesul nelimitat la constiinta colectiva a speciei a decazut. Urmând sa evolueze ca entitati distincte, aveau sa-si exacerbeze egoul, pâna la individualism. Creierul omenesc a ramas din acest motiv o mare instalatie performanta, utilizata mult sub potential [246,(330)]. Rasa cea noua avea parametri deosebiti:
(6,CV,8) "La glasul lui, am alergat la el, si i-am spus: Iata-ma, fiul meu; de ce ai venit sa ma gasesti? Si el mi-a raspuns: Un mare eveniment m-a adus la tine; o minune greu de înteles, despre care am venit sa-ti cer o lamurire. Asculta, deci, O! tata, si afla ca fiul meu Lameh are un fiu care nu-i seamana deloc si care nu pare sa tina de neamul omenesc. El este mai alb ca zapada, mai roz ca trandafirul; parul sau este mai alb ca lâna si ochii lui arunca raze ca Soarele; când îi deschide, umple casa de lumina. Si de îndata ce el a iesit din mâinile moasei, el a deschis gura si l-a binecuvântat pe Domnul. Tatal sau Lameh, îngrozit de aceasta minune, a alergat la mine, necrezând ca acest copil este al lui, ci ca el este nascut dintr-un înger din Cer; si iata, eu am venit la tine, pentru ca tu sa-mi dezvalui adevarul despre acest mister. Atunci, eu, Enoh, i-am raspuns: Domnul este pe cale sa faca o noua lucrare pe Pamânt. Eu am vazut-o într-o viziune. Eu ti-am vorbit de timpurile tatalui meu Jared, de aceia care nascuti din Cer au calcat, în acest timp cuvântul Domnului. Iata: Ei au facut nedreptati si au calcat ordinele si au locuit cu femeile oamenilor si au procreat cu ele urmasi josnici.Pentru aceste crime, un mare prapad va veni pe neasteptate asupra Pamântului; un potop îl va inunda si îl va pustii, timp de un an. Acest copil care vi s-a nascut va fi singurul care va supravietui acestui mare dezastru împreuna cu cei trei fiii ai sai. Când toate fiintele umane vor fi nimicite, el singur va fi salvat. Si urmasii lui vor face copii, pe Pamântul uriasilor care nu s-au nascut din spirit ci din carne. Pamântul va fi deci pedepsit si toata depravarea va fi spalata. Din acest motiv arata-i fiului tau Lameh, ca fiul care i s-a nascut este într-adevar fiul sau; dati-i numele de Noe, pentru ca el va supravietui. El, si fiii lui nu vor fi partasi la desfrâu si se vor pazi de pacatele care vor acoperi fata Pamântului. Din nefericire, dupa potop, nedreptatea va fi înca si mai mare ca înainte; caci eu stiu ce trebuie sa vina; însusi Domnul mi-a aratat toate tainele despre acestea si am putut citi în scrisurile din Cer."

Previziunile lui Enoh aveau sa se adevereasca într-totul, fiind atent planificate de la alt nivel. Nici aceasta solutie nu a putut fi tinuta sub control. Dar mai târziu tot raul se va dovedi spre bine, caci nu mai sunt diferente esentiale între cer si pamânt - cel putin principial. Tuturor li se mai da o sansa, sau si-o iau singuri. Zeii se pot folosi de oameni oricât ar fi ei de evoluati. Îi vor folosi chiar în misiuni onorifice, ca piloti de elita în razboiul stelelor, spre exemplu!

(6,XIII,1)"Atunci Enoh pleaca si îi spuse lui Azazyel: Nu mai exista liniste pentru tine, o mare sentinta s-a pronuntat împotriva ta. Vei fi încatusat; Nu va fi niciodata pentru tine nici usurare, nici iertare, nici putinta unui ajutor, din cauza faradelegilor pe care tu le-ai aratat. Si pentru ca tu i-ai învatat pe oameni sa-l insulte pe Dumnezeu, sa pacatuiasca si sa-i asupreasca pe semenii lor. Apoi l-am parasit si am mers sa le anunt eu însumi noutatile la toti tovarasii lui de crime. Si ei s-au înspaimântat si au fost apucati de un tremurat îngrozitor. Si ei m-au implorat sa scriu pentru ei o plângere umila, pentru a obtine iertarea greselilor lor; m-au rugat s-o fac sa ajunga la tronul lui Dumnezeu din Cer, caci ei nu îndraznesc sa i se adreseze, nici sa-si ridice ochii spre Cer din cauza marelui pacat pentru care au fost judecati. Atunci, eu am scris o plângere umila în sprijinul lor, pentru a obtine liniste si iertare pentru tot ce au facut. Apoi i-am parasit si mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, catre apele lui Danendan care se afla la rasarit de Hermon si acolo m-am culcat."

Ca un avocat care pe drumul spre tribunalul din cartier îsi repeta obosit pledoaria, Enoh cel Drept a adormit coplesit de povara unei cauze pierdute. Pe pamânt taranii au învatat sa semene si sa recolteze în ritmul anotimpurilor, în cer zeii semana si recolteaza între doua treceri ale planetei lor prin sistemul solar. Lantul inevitabil de catastrofe datorat evenimentului spulbera toate culturile, constructiile, civilizatiile. Regnul animal este complet distrus. Asa cum se întâmpla pe ogoare dupa araturile adânci de toamna. Nu mai ramâne nimic în urma, sa aminteasca de vechile culturi. Primavara, semanatorii o iau de la început, cu seminte noi selectionate. Aceeasi socoteala si-au facut-o si zeii: Calamitatile vor distruge toate urmele erorilor si totul va fi uitat; toti gresesc, si noi am gresit. Doar ca au scapat un amanunt:

(6,III,1) "Toti aceia care locuiesc în Ceruri cunosc ce se întâmpla pe Pamânt. Ei stiu ca sferele ceresti care ne lumineaza nu-si schimba niciodata drumul; ca fiecare dintre ele rasar si apun cu regularitate, la timpul propriu fiecaruia, fara a se abate niciodata de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc Pamântul si stiu imediat totul despre el de la început si pâna la sfârsit. Ei vad ca fiecare din creatiile lui Dumnezeu urmeaza fara abatere drumul care i s-a dat. Ei vad vara si iarna; vad ca Pamântul e îndestulat cu apa si ca norii, ceata si ploaia împrospateaza vazduhul."

Ei cunosc ciclicitatile cerului asa cum noi le stim pe ale trenurilor. Fiecare si-a luat toate masurile sa-si protejeze populatia de truditori, asa cum taranul îsi adaposteste boii de furtuna. Presumerienii au plecat în exod acum 7200 de ani din Oas si din nordul acestuia de pe suprafete generoase ale continentului european, pentru a se feri de glaciatiunea declansata la trecerea Planetei Zeilor. Nibiru, Marduk, Nemesis, Planeta Crucii, Regele Cerurilor, planeta aceasta, cu 50 de nume, care acum este din nou în preajma lui Pluton, si se apropie inexorabil, este prezenta în toate traditiile lumii. Exodul presumerienilor de atunci, a fost condus de un coechipier al lui YHWH, de zeul Dumuzi, mentionat în panteonul sumerian cu rangul 10 [206,140]. El a condus aceste populatii spre sud, mult în sud unde clima era mai calda. Numai ca Sitchin, si asa controversat de ai sai, nu a mai avut puterea sa spuna ca doar românii, din toate popoarele de mai târziu ale Pamântului, îsi nominalizeaza divinitatea Dumuzi, spunându-i Dumnezeu. Din graba exodului sau pe drum, vor fi fost pierdute placutele de la Tartaria [187], care prin vechimea lor presumeriana, îi pun într-o ipostaza atât de jenanta pe savantii timpurilor noastre. Tot asa YHWH a condus direct exodul lui Moise de acum cca 3600 de ani.

Al doilea: Directiva de reluare de la zero a unui nou ciclu evolutiv si de productie a fost încalcata cu buna stiinta în mai multe feluri. Protejarea masei de pamânteni în fata stihiei cosmice, si aducerea în exod a populatiei presumeriene în Sumer de catre zeul Dumuzi. Înca un exod de mari proportii în care populatia pelasga a colonizat sudul Europei pe toata lungimea ei din Franta pâna în Crimeea [143].
Prelevarea unui esantion de exemplare, o noua speranta, de calitatea cea mai buna a momentului, din cât mai multe specii ale pamântului, împotriva hotarîrii de exterminare totala.

[206,398] "Secretul dezvaluit de el (Utnapistim n.a.) consta în faptul ca înainte de catastrofa diluviana, zeii au tinut un consiliu si au votat distrugerea omenirii. Votul si hotarârea au fost tinute secret dar Enki (seful misiunii annunnakilor pe pamânt n.a.) l-a cautat pe Utnapistim, împaratul Suruppakului, pentru a-l informa de apropiata calamitate. Venit în secret, zeul s-a ascuns dupa un panou de trestie si de dupa acesta i-a vorbit lui Utnapistim. La început mesajul lui a fost criptic, apoi mesajul si sfaturile sale au devenit foarte clare:
Om din Suruppak, fiu al lui Ubar-Tutu,
Lasa-ti casa, fa o corabie!
Lasa-ti averea, cata la viata ta!
Uita de bogatiile tale salveaza-ti sufletul!
În corabie cu tine strânge samânta
La toate câte pe pamânt vietuiesc;
Corabia ce-o vei construi
Masurile ei, ti le voi da eu."

Evenimentul este înregistrat metaforizat pâna la încriptare si în scrierile istorice chinezesti vechi. Nuwa si Fu Xi s-au salvat la potop într-un dovleac imens crescut dintr-o samânta pe care le-a dat-o în mare graba zeul tunetului Leigong [7,53]. Legenda a fost pastrata cu mare atentie pâna în timpurile noastre când a generat într-o versiune moderna dar neînteleasa, traditia americana a Halloween-ului [170,(190)].
Ultimul potop a lasat urme adânci în traditiile popoarelor de pretutindeni. Desi mai recenta, versiunea biblica a lui Noe, este cea mai mediatizata si cunoscuta.
Sacrificiul suprem asumat de seful misiunii de annunnaki, oricum vinovat pentru deviatiile genetice ale subordonatilor sai, a fost sansa conservarii unor esantioane din ciclul anterior, peste stihia pustiitoare a trecerii lui Nibiru. Potopul nu si-a atins scopul, oamenii nu au pierit, samânta lor a reusit sa scape. Omenirea asa cum o vedem acum este rodul acestui sacrificiu. Sansa vietii noastre, cladita pe sacrificiul zeilor annunnaki, degradata la ceea ce a ajuns astazi mediul planetar, s-a dovedit o initiativa ce trebuia evitata.
Domnul avea dreptate, totul trebuia reluat de la zero.
(4,LVIII,20) "Satan a prins putere asupra lor si i-a lasat sa uite pomenirea lui Dumnezeu (Traducerile sunt întotdeauna raportate la terminologia compilatorului. În acest caz divinitatea suprema Domnul este tradus prin Dumnezeu - n.a.). Ei sunt tovarasii lui Satan. Oare tovarasii lui Satan nu sunt pierduti?"
Chiar ispitirea Evei a fost tot o initiativa diavoleasca. Seful pamântean al misiunii si-a depasit prerogativele. Iar noi suntem produsul unei initiative rebele exercitata împotriva vointei Domnului. Apoi înca o idee rebela, aceea de a nu fi fost lasati sa disparem fara urma, la potop. Dumnezeii nostri mai mult sau mai putini locali, sunt componentii echipei lui Azazel, deci folosind limbajul biblic cu totii ne tragem din diavoli. Dumuzi este el însusi un reprezentant de marca al echipei si al proceselor de hibridare scapata de sub controlul suprem. Dumnezeul nostru este salvatorul nostru si pentru gestul sau a primit cumplita pedeapsa a adâncurilor.

(6,XVI,2) "Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis sa te rogi la mine pentru ei, Le spun lor, acestor inteligente ceresti: Voi ati avut Cerul pentru a locui; dar tainele cele mai ascunse nu v-au fost aratate; cu toate acestea voi ati cunoscut un secret al nedreptatii. Si voi l-ati dezvaluit femeilor care v-au miscat inimile si prin voi s-au înmultit raul pe suprafata Pamântului. Spune-le lor deci: Niciodata voi nu veti obtine iertarea, niciodata nu veti mai avea pace!"

Annunnaki, mândrii zei coborîti pe Terra, nefilimii cum la spuneau sumerienii, fusesera asadar condamnati. Revenirea lor la cer, le era refuzata, rezultatul muncii de creatie de pe Pamânt era proscris.

(6,X,6) "Apoi, Domnul spusese catre Rafael: Prinde-l pe Azazyel, leaga-i picioarele si mâinile; arunca-l în întunericul vesnic si paraseste-l în pustia lui Dudael. Fa sa ploua peste el pietrele grele si ascutite; învaluieste-l în întuneric deplin. Sa ramâna acolo pentru totdeauna, fie ca fata sa sa ramâna acoperita cu un val gros; si fie ca el sa nu mai vada lumina niciodata. Si când se va face ziua judecatii, arunca-l în foc."
(6,X,15) "Si când fiii lor vor fi omorâti, când ei vor fi vazut ca a pierit tot ce le-a fost scump pe lume, încatuseaza-i sub pamânt pentru saptezeci de generatii pâna în ziua judecatii si a sfârsitului lumii; si cuvântul acestei judecati îi va osândi pe veci."
(Apocalipsa 20,1) "Apoi am vazut pogorându-se din cer un înger, care tinea în mâna cheia Adâncului si un lant mare. El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai însele Neamurile, pâna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie deslegat pentru putina vreme."

Versantul kilometric ai lespezii ce pecetluieste vagauna-mormânt (3200 m), a fost tras ca un chepeng peste cei pedepsiti si închisi în adâncuri, zeul si supusii sai.
Pe capac, ca pe lespedea oricarui mormânt, a fost apoi sapat cu lasere portretul vinovatului. Pentru a sta marturie pedepsei primite pentru încalcarea poruncilor Domnului.

Locul poate fi zarit si supravegheat doar din satelit, pentru ca nu a fost facut pentru oameni.


Astazi numai cine nu vrea nu îsi cumpara un satelit, dar degeaba îl ai daca nu-i citesti stirile si cadastrele. Cine nu are, poate însa citi de la cei ce au. Noi suntem în aceasta ipostaza. Astfel un tânar informatician din Râmnicu Vâlcea, Stefan-Emil Ionescu, a studiat în nopti nedormite hartile tarii noastre cartografiate din sateliti si ajunse în bazele de date ale lui Google. Asa a descoperit o formatiune ce pare daltuita de o mâna sigura si ferma. Un portret, un cap de om, de fapt un zeu, cu expresie trista, posomorâta, pentru ca un om nu putea sa se încarce de un pacat asa de mare, ca sa merite o pedeapsa atât de aspra. Captivitate pe 70 de generatii. Pedeapsa lui, a informaticianului, e mai mica, pe masura pacatului cunoasterii. Pentru ca a gasit si arata lumii mormântul zeului, îl înfrateste în suferinta. De atunci, de când l-a vazut, nu mai doarme noptile, iar somnul de peste zi îi ascunde farmecul luminii.
Tainele mandalelor budiste ne sunt obsesiv aduse la citit din lanurile de cereale, pâna le vom întelege. Megalitii sapati în peretii stâncilor însemneza pe fata pamântului urmele bataliilor de unii pierdute, de altii câstigate.
Poate ca asa a fost hotarât, ca in locurile acestea ale noastre, sa fie asezat unul dintre cei mai importanti megaliti ai planetei.

[http://www.megalit.ro] Mesajul are pentru pamânteni consistente diferite.
Geologii sesizasera translatia ciudata a masivului capac, o placa tectonica uriasa, care în mâna divinitatii s-a lasat usoara ca o plapuma:


"Exista doua segmente de scoarta care compun megalitul, unul continental si unul oceanic, aflate în raport de subductie înca din mezozoic. Ele sunt prinse în Trascau în mod clar între scoarta oceanica (ofiolite/bazalte) aflate înspre est si sud, si cea continentala (sisturi cristaline) din partea opusa, marcând raporturile de subductie - în Trascau - sau obductie - în Metaliferi, dintre cele doua segmente de scoarta ce corespund la doua microplaci distincte."
Pentru savanti, oameni simpli nevoiasi si iubitori de natura mesajul a razbatut întâi oral apoi prin bazele vii de date ale pamântului.
(Geneza 27,11) "Domnul Dumnezeu a facut din pamânt toate fiarele câmpului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor câmpului."
Când a venit rândul copacilor, arbustilor, ierburilor si florilor o plantuta firava, cu flori colorate si pline de polen sa atraga albinele si sa tina oamenii pe aproape, care creste la poalele mormântului a primit un nume ciudat: Mataciune [20]. Nu rugaciune de la ruga, ci mataciune de la matanii, de la penitenta. Când au învatat carte si savantii, au aflat de ea si botanistii. Si fara sa înteleaga ce fac, i-au spus Dracocephalum - cap de drac.





Pentru ca nomenclatura este binara i s-a mai spus din motive lesne de înteles moldavica (Linne în 1753, Hasquet în 1790, Edel în 1835).
Au venit apoi imperialii, au luat samânta în captivitate si fiindca facea miere i-au dat cetatenie si un nume nou, austriaca. Face o floare minunata si toata lumea o cunoaste. I se mai spune Cap de dragon, Cap de dragon moldovenesc, Dragon moldovenesc, Balsam moldovenesc si înca în zeci de feluri.
Pentru ca toata lumea sa o cunoasca si sa-i afle povestea, când va veni timpul, este agreabila si germineaza usor. Semintele sunt foarte pretuite. Se vând câte 50 de bobite într-un pachetel pentru numai 1,75$! Toate datele botanice, comerciale si de areal pe
http://www.sandmountainherbs.com/dragonhead.html
http://davesgarden.com/pf/go/2340/index.html
Atât planta cât si afacerea, la fel de rentabile, au prins teren în special în America. Cea mai eficace forma de mediatizare este cea prin seminte! De acolo din adâncuri diavolul îi ajuta si îi îndruma pe oameni, asa cum poate. Stiti, banul e ochiul dracului [170,189].
Abandonati si închisi în tenebrele adâncurilor, annunnaki, cel mai probabil au fost lasati fara mijloace si tehnologii. La fel îi deporteaza si oamenii pe raufacatori, pe insule pustii, cu un cutit si un chibrit. Sa se descurce. Cunoscatori ai vietii adâncurilor si tenebrelor, annunnaki si-au acceptat soarta, si-au luat-o în propriile mâini. Abandonul, singuratatea, lupta pentru existenta le-au ascutit capacitatile si i-au apropiat de oameni. Acum lupta împreuna pentru supravietuirea planetei Pamânt, locuinta lor de veci. Contactele directe au ramas în continuare oculte, motivele fiind dintre cele mai diverse. Diferentele de potential le sunt net favorabile, oamenii trebuie protejati de raul pe care si-l pot face singuri, dar pusi la treaba, si în acelasi timp rafinati genetic în permanenta. Planeta trebuie aparata de distrugerile inevitabilei tornade din cer pe care o va dezlantui Nibiru, la apropiata ei trecere.
Conflictul dintre cele doua tabere este declarat frontal si pare ireconciliabil. O ultima tentativa de negociere esueaza:
(Matei 4,8) "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a aratat toate împaratiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis: Toate aceste lucruri ti le voi da tie, daca Te vei arunca cu fata la pamânt si Te vei închina mie. Pleaca, Satano, i-a raspuns Isus. Caci este scris: Domnului, Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa-I slujesti. Atunci diavolul L-a lasat. Si deodata au venit la Isus niste îngeri, si au început sa-I slujeasca."
Apoi atitudinea mesagerului nu e de loc încurajatoare, oamenii nu au prea multe sanse, mesajele lui nu sunt primite cu luare aminte, cât despre eternul vis al bunastarii, linistii si concilierii - o himera, o neîntelegere:
(Matei 11,20) "Atunci Isus a început sa mustre cetatile în cari fusesera facute cele mai multe din minunile Lui, pentruca nu se pocaisera. ... De aceea, va spun, ca în ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei decât pentru tine."
Fiul Omului nu îsi mai disimuleaza sentimentele pe care le nutreste pentru oameni:
(Matei 8,21) "Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: Doamne, da-mi voie sa ma duc mai întâi sa îngrop pe tatal meu. Vino dupa Mine, i-a raspuns Isus, si lasa mortii sa-si îngroape mortii."
(Matei 10,34) "Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamânt; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama-sa, si pe nora de soacra-sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui."
În sfârsit cel mai mare pericol: atacul Fiilor Luminii, care vin odata cu Planeta Crucii. Cea mai buna aparare este atacul. Fii întunericului, intraterestrii, si-au dezvoltat interceptoarele de la mare distanta, si le perfectioneaza neîncetat. Lansatoarele de fulgere globulare din Tunguska, Siberia sunt la post si pot întâmpina si distruge meteoritii aducatori de moarte din cer [234,45]. Cei de afara, oamenii, îi ajuta fara sa se precupeteasca, au stabilit chiar un prim record - interceptarea în 2005 a unei comete la 130 de milioane de km de Terra. Omenirea trebuie tinuta în stare de calm pâna în ultima clipa, pentru ca tot omul sa-si aduca obolul, sa-si plateasca împozitele, ratele si dobânzile la împrumuturi. Desi toti oamenii muncesc ca albinele de dimineata pâna seara, profitul li se duce printre degete fara sa înteleaga unde. La fel patesc si albinele, care nici ele nu afla de fel cine le tot fura mierea.
Din când în când câte o raza de lumina sau câte o minte omeneasca mai prinde un licar de adevar, dar repede agentii de interventie îi linistesc generic pe oameni si tacerea se restabileste: un looser care si-a pierdut mintile în asteptarea vietii de apoi, a crezut ca vede o farfurie zburatoare; de fapt era un porumbel calator care avea un marcaj metalic la picior cu care a derutat statiile radar.

Un mare pericol ne ameninta deopotriva viata si planeta, oameni si zei - schimbarea polilor magnetici. Printr-un numar mare de cutremure de magnitudine însemnata, bine aplicate si dirijate, în zona Indoneziei, se pare ca marele balans al axei planetei, pendularea Chandler, a fost oprit. [http://aim.active.ws/?a=183]
Balansul axei s-a oprit! Nu stie nimeni pentru cât timp si cu ce efect.
Zilele critice, 3,5 la numar, în care schimbarea polaritatii magnetice trece prin valoarea zero si care e de natura sa faca o stergere globala a tuturor înregistrarilor electromagnetice ale mediului biologic, trebuie scurtate cât mai mult. Se pare ca si la acest capitol suntem norocosi:
(Matei 24,22)"Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate."
Un compromis atrage dupa sine altul, prelevarea si conservarea esantioanele de samânta, le va da si celorlalti o sansa în plus.
Domnul a avut, ca întotdeauna, dreptate.

Eseu publicat in volumul Cui ii e frica de reptilieni