REIKI - ATESTARE BIBLICA

(2 IMPARATI 4,8) Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogatã. Ea a stãruit de el sã primeascã sã mãnînce la ea. Si ori de cîte ori trecea, se ducea sã mãnînce la ea. Ea a zis bãrbatului ei: Iatã, stiu cã omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu. Sã facem o micã odaie sus cu ziduri, si sã punem în ea un pat pentru el, o masã, un scaun si un sfesnic, ca sã stea acolo cînd va veni la noi. Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus si s-a culcat acolo. El a zis slujitorului sãu Ghehazi: Cheamã pe Sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o, si ea a venit înaintea lui.

Si Elisei a zis lui Ghehazi: Spune-i: Iatã, pentru noi tu ti-ai fãcut toatã turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie sã vorbim pentru tine împãratului sau cãpeteniei ostirii?" Ea a rãspuns: Eu locuiesc linistitã în mijlocul poporului meu. Si el a zis: Ce sã fac pentru ea?" Ghehazi a rãspuns: Ea n-are fiu, si bãrbatul ei este bãtrîn.

Si el a zis: Cheamã-o! Ghehazi a chemat-o, si ea a venit la usã. Elisei i-a zis: La anul pe vremea aceasta, vei tinea în brate un fiu. Si ea a zis: Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amãgi pe roaba ta! Femeia a rãmas însãrcinatã, si a nãscut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul urmãtor, cum îi spusese Elisei.

Copilul s-a fãcut mare. Si într-o zi cînd se dusese pe la tatãl sãu la secerãtori, a zis tatãlui sãu: Capul meu! Capul meu! Tatãl a zis slujitorului sãu: Du-l la mamã-sa! Slujitorul l-a luat si l-a dus la mamã-sa. Si copilul a stat pe genunchii mamei sale pînã la amiazã, si apoi a murit.

Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis usa dupã ea, si a iesit. A chemat pe bãrbatul ei, si a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor si o mãgãritã; vreau sã mã duc în grabã la omul lui Dumnezeu, si apoi mã voi întoarce. Si el a zis: Pentru ce vrei sã te duci astãzi la el? Doar nu este nici lunã nouã, nici Sabat. Ea a rãspuns: Fii pe pace! Apoi a pus saua pe mãgãritã, si a zis slujitorului sãu: Mînã, si pleacã, sã nu opresti pe drum decît cînd ti-oi spune.

Ea a plecat deci si s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a vãzut-o de departe si a zis slujitorului sãu Ghehazi: Iatã pe Sunamita aceea! Acum, aleargã dar înaintea ei, si spune-i: Esti bine? Bãrbatul tãu si copilul sunt bine? Ea a rãspuns: Bine. Si cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrãtisat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Lasã-o, cãci este tare amãrîtã, si Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, si nu mi l-a fãcut cunoscut.

Atunci ea a zis: Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: Nu mã amãgi? Si Elisei a zis lui Ghehazi: Încinge-ti mijlocul, ia toiagul meu în mînã, si pleacã. Dacã vei întîlni pe cineva, sã nu-l întrebi de sãnãtate; si dacã te va întreba cineva de sãnãtate, sã nu-i rãspunzi. Sã pui toiagul meu pe fata copilului.

Mama copilului a zis: Viu este Domnul si viu este sufletul tãu cã nu te voi pãrãsi. Si el s-a sculat si a mers dupã ea. Ghehazi le-o luase înainte, si pusese toiagul pe fata copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simtire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, si a zis: Copilul nu s-a trezit. Cînd a ajuns Elisei în casã, iatã cã murise copilul, culcat în patul lui. Elisei a intrat si a închis usa dupã ei amîndoi, si s-a rugat Domnului. S-a suit, si s-a culcat pe copil; si-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, si s-a întins peste el. Si trupul copilului s-a încãlzit. Elisei s-a sculat, a mers încoace si încolo prin casã, apoi s-a suit iarãsi si s-a întins peste copil. Si copilul a strãnutat de sapte ori, si a deschis ochii. Elisei a chemat pe Ghehazi, si a zis: Cheamã pe Sunamita. Ghehazi a chemat-o, si ea a venit la Elisei, care a zis: Ia-ti fiul! Ea s-a dus si s-a aruncat la picioarele lui, si s-a închinat pinã la pamant. Si si-a luat fiul, si a iesit afarã.