(201) SETEA DE NESTIINTA

Omului modern îi place sa creada ca are încorporata o nesfârsita sete de cunoastere. Cine i-a insuflat aceasta dorinta înca nu a aflat, a cunoscut doar efectele. La prima manifestare a gustat din marul cunoasterii si a fost alungat din rai.
Izgonirea din rai a însemnat, paradoxal, o experienta noua, e drept neplacuta si cu multe suferinte, dar noutatea a compensat neplacerea si astfel cunoasterea s-a justificat prin savoarea ineditului.
Procesul cunoasterii odata declansat trebuia sa se continue nestingherit si permanent, asa încât omului sa nu-i ramâna taina, nici în Cer, nici pe Pamânt. Pacatul instaurat, a fost institutionalizat, iertarea fiind atasata cu eticheta de potop.
Cunoasterea este dublata, pentru om, de subconatient care o precede si o petrece, adica o controleaza într-un interval de timp mult mai larg pe scara trecut-prezent-viitor. Constientul uita sau bâjbâie, dar subconstientul pastreaza si stie încotro se îndreapta.
Subconstientul poate fi urmarit cel mai clar la copil. Copilul nu filtreaza, nu triaza, nu prelucreaza, ci doar se exprima. Pâna când se maturizeaza. Atunci exprimarea este procesata si supuss regulilor acumulate. Asa se face ca tendinta zeului creator imprimata omului, de a nu se aventura în cunoastere, este înca prezenta în subconstientul copilului. El nu iubeste scoala si se opune prin toate mijloacele, ce-i drept reduse, sa învete în cadru organizat. Cunoasterea spre care tinde prin curiozitate, nu tine de constient ci de subconstient si s-ar limita cu placere doar la citirea dupa natura.
Inertia la cunoastere se manifesta si la oprirea si la pornirea procesului, ca orice inertie. Când este blocat de interdictie omul ia initiativa, daca o primeste ca sarcina în programul educativ, cunoasterea îl deprima si se opune. Asa se face ca recomandarea zeului creator de a folosi în situatii determinate lopata, este asimilata diferentiat, în functie de vârsta.
(Deut 23,12) "Sa ai un loc afara din tabara si acolo sa iesi afara. Între uneltele tale sa ai o lopata, cu care sa sapi si sa-ti acoperi ce a iesit din tine, când vei iesi afara. Caci Domnul Dumnezeul tau merge în mijlocul taberei tale, ca sa te ocroteasca si sa-ti dea în mâna pe vrajmasii tai dinaintea ta, tabara ta va trebui sa fie sfânta, pentru ca El sa nu vada la tine nimic necurat si sa nu se îndeparteze de la tine."
Adultul se opune practicii cu lopata, sau daca o foloseste o face doar când trebuie sa-si îngroape izbutirile pedepsite de lege. Pe cele fiziologice le lasa cu placere la dispozitia parchetelor, pentru cercetare. În schimb copilul îsi dovedeste receptivitatea temporara, pentru ca nu e bebelus care sa nu se joace cu mare placere, cu lopatica în nisip.
Astfel între dorinta de a afla si interdictia de a depasi unele limite, omul începe sa aleaga cu siretenie conjuncturala varianta care îi consolideaza egoul. Daca personalitatea lui are de câstigat, urmeaza firul cunoasterii pentru a se remarca, daca cunoasterea îi destabilizeaza confortul atunci prefera sa traga macazul si intra docil pe linia restrictiei. Îsi baga capul în nisip, ca strutul, si asteapta sa i se rezolve dilema.
Oricât ar parea de ridicola, metoda este derivata tot din experienta cunoasterii. Somnul fragmenteaza cunoasterea. Dupa un somn de o noapte omul constata dimineata ca are bateriile încarcate, necazurile nu mai sunt coplesitoare, pentru o parte din ele are solutii.
Desi nu întelege cum, simte ca cineva a intervenit în viata lui si l-a ajutat. Asa apare reflexul de a fugi de initiativa în asteptarea solutiei salvatoare.
Setea de necunoastere îl cuprinde, si omul în loc sa construiasca observatoare astronomice si telescoape pentru a iesi în întâmpinarea Domnului, zideste biserici asteptând smerit sa vina El. Teama de cunoaatere s-a transformat, nu fara temei, în sete de nestiints.
(Amos 5,17) "În toate viile va fi bocet, când voi trece prin mijlocul tau, zice Domnul. Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce asteptati voi de la ziua Domnului? Ea va fi întunerec si nu lumina. Veti fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneste un urs, si care, când ajunge acasa, îsi reazima mâna pe zid, si-l musca un sarpe!"