(13)
Cruciada globalizarii
Alexandru Ciobanu



(437)
Capcana ingerilor
Alexandru Ciobanu






(9)
Paradisul dispretului
Alexandru Ciobanu






(12)
Planeta Ipocritilor
Alexandru Ciobanu






(20)
Apocalipsa psihiatriei
Cristian Negureanu



(18)
Tacerea idolilor
Cristian Negureanu





STEAUA STRALUCESTE SI LUMII VESTESTE
Alexandru Ciobanu

(251)

Trimiterile bibliografice pot fi gasite la adresa:

Nota: Ilustratiile implicate în acest material pot fi vizionate si la adresa:

Aparitia planetei NIBIRU era un eveniment deopotriva fast si nefast. Sarbatoresc prin prezenta marilor zei supremi, trist prin consecintele astronomice, terestre, atmosferice, ecologice, demografice, sociale. Apropierea planetei a douasprezecea se observa ca o stea care devine din ce în ce mai vizibila si mai mare. Eveniment crucial în viata sistemului solar si a Pamântului, nu întâmplator, Nibiru în simbolistica sumeriana este reprezentata prin cruce.
Patriarhul Habacuc transmite mesaje concordante cu textele mesopotamiene, doar ca nu se poate elibera de dimensiunea coplesitor mistica a conceptului religios.
Fenomen absolut astromonic, cea de a douasprezecea planeta, va apare dintr-o anume directie, steaua are stralucirea soarelui, se pare ca se anunta printr-un un prolog de ciume si se retrage cu o trena de molime. Fenomenul este ciclic si dateaza de o vesnicie. Mareea produsa de apropierea musafirului este cu mult peste dezmierdarile cu care ne mângâie Luna. Placile tectonice se înfioara si cutremurele se tin lant, valurile marilor si oceanelor omologheaza noul termen inventat pentru ele - tsunami . Patriarhul Habacuc, nu realizeaza obiectivitatea fenomenului ceresc si continua sa ceara avantaje partizane pentru poporul sau si pentru sine, gratulând totodata divinitatea cu devotamentul sau neconditionat.

(Habacuc 3,3) Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfânt vine din muntele Paran... Maretia Lui acopere cerurile, si slava Lui umple pamântul. Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, si acolo este ascunsa taria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, si molima calca pe urmele lui. Se opreste, si masoara pamântul cu ochiul; priveste, si face pe neamuri sa tremure; muntii cei vecinici se sfarâma, dealurile cele vechi se pleaca; El umbla pe carari vecinice. Vad corturile Etiopiei, pline de groaza, si se cutremura colibele din tara Madianului. S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta, sau împotriva marii se varsa urgia Ta, de ai încalecat pe caii Tai, si Te-ai suit în carul Tau de biruinta? Arcul Tau este desvelit; blestemele sunt sagetile Cuvântului Tau... Tu despici pamântul ca sa dai drumul râurilor. La vederea Ta, se cutremura muntii; se napustesc râuri de apa; adâncul îsi ridica glasul, si îsi înalta valurile în sus. Soarele si luna se opresc în locuinta lor, de lumina sagetilor Tale care pornesc, de stralucirea sulitei Tale care luceste. Tu cutreieri pamântul în urgia ta, zdrobesti neamurile în mânia Ta. Iesi ca sa izbavesti pe poporul Tau, sa izbavesti pe unsul Tau; sfarâmi acoperisul casei celui rau, o nimicesti din temelii pâna în vârf. Strapungi cu sagetile Tale capul capeteniilor lui, cari se napustesc peste mine ca furtuna, sa ma puna pe fuga, scotând strigate de bucurie, ca si cum ar fi si mâncat pe cel nenorocit în culcus. Cu caii Tai mergi pe mare, pe spuma apelor mari. Când am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioara buzele, îmi intra putrezirea în oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta în tacere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? Caci chiar daca smochinul nu va înflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si câmpiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot ma voi bucura în Domnul, ma voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeul este taria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, si ma face sa merg pe înaltimile mele.

La rândul sau parintele Isaia, în posesia unor informatii sumeriene cu caracter cosmoteist, le converteste în profetii, viitorimii. Si lui îi scapa cauzalitatea fenomenului cosmic si îi da o dimensiune mistica pe care o îndreapta în contra dusmanului traditional - Babilonul, pentru a-si îmbarbata poporul. Sau poate s-a interpus doar patriotismul colectivului de eruditi ai Septuagintei. Domnului i se atribuie, ca si în alte dati paternitatea si raspunderea fenomenelor, El vorbeste la persoana întâia, rol pe care îl sustine în întreaga Biblie:

(Isaia 13,1) Proorocie împotriva Babilonului, descoperita lui Isaia, fiul lui Amot. Ridicati un steag pe un munte gol, înaltati glasul spre ei, faceti semne cu mâna, ca sa vina la portile asupritorilor! Am dat porunca sfintei Mele ostiri - zice Domnul - am chemat pe vitejii Mei la judecata mâniei Mele, pe cei ce se bucura de marimea Mea. Un vuiet se aude pe munti, ca vuietul de popor mult; se aude o zarva de împaratii, de neamuri adunate. Domnul ostirilor Îsi cerceteaza oastea care va da lupta. Ei vin dintr-o tara departata, de la marginea cerurilor: Domnul si uneltele mâniei Lui vor nimici tot pamântul. Gemeti! caci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea toate mâinile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste. Iata, vine ziua Domnului, zi fara mila, zi de mânie si urgie aprinsa, care va preface tot pamântul în pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el. Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci; soarele se va întuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina. Voi pedepsi - zice Domnul - lumea pentru rautatea ei, si pe cei rai pentru nelegiuirile lor; voi face sa înceteze mândria celor trufasi, si voi doborî semetia celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, si mai scumpi decît aurul din Ofir (Africa! n.a.). Pentru aceasta voi clatina cerurile, si pamântul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului ostirilor, în ziua mâniei Lui aprinse. Atunci, ca o caprioara speriata, ca o turma fara pastor, fiecare se va întoarce la poporul sau, fiecare va fugi în tara lui. Toti cei ce vor fi prinsi, vor fi strapunsi, si toti cei ce vor fi apucati, vor cadea ucisi de sabie. Copiii lor vor fi zdrobiti supt ochii lor, casele le vor fi jafuite, si nevestele lor vor fi necinstite.

O schimbare principiala în comportamentul vietuitoarelor este prorocita si de Isaia, dar nu o întelege, o lasa neexplicata si o asociaza doar animalelor:

(Isaia 11,6)Atunci lupul va locui împreuna cu mielul, si pardosul se va culca împreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu, si vitele îngrasate, vor fi împreuna, si le va mâna un copilas; vaca si ursoaica vor paste la un loc, si puii lor se vor culca împreuna. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de tâta se va juca la gura bortei napârcii, si copilul întarcat va baga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfânt; caci pamântul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopara.

Cu imperceptibila timiditate sugereaza si în contul semenilor o epoca pacifista, dar nu pare prea convins, si pe buna dreptate, deoarece o conditioneaza de apartenenta la Dumnezeul lui Iacov, de Sion si de Ierusalim:

(Isaia 2,2) Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, ca muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înalta deasupra dealurilor, si toate neamurile se vor îngramadi spre el. Popoarele se vor duce cu gramada la el, si vor zice: Veniti, sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne învete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui. Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi Judecatorul neamurilor, El va hotarî între un mare numar de popoare; asa încât din sabiile lor îsi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, si nu vor mai învata razboiul.

Viziunea pacii de o mie de ani este formulata abia în apocalipsa, desigur într-o întelegere ce nu are în vedere fizica undelor si cu atât mai putin pe cea a radiatiei cosmice:

(Apocalipsa 20,1) Apoi am vazut pogorându-se din cer un înger, care tinea în mâna cheia Adâncului si un lant mare. El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai însele Neamurile, pâna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie deslegat pentru putina vreme si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se închinasera fiarei si icoanei ei, si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mâna. Ei au înviat, si au împarasit cu Hristos o mie de ani. Ceilalti morti n-au înviat pâna nu s-au sfîrsit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor împarati cu El o mie de ani. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat.

Steaua cea datatore de echilibru, blândete, rabdare si buna cuviinta se va îndeparta de noi si agresivitatea se va reinstala sub toate formele. Proportia o mie de ani pace si doua mii sase sute de ani razboaie trebuie înteleasa ca un climat cu doua anotimpuri. Mai ramâne sa descoperim care dintre miscarile vehiculelor noastre este raspunzatoare de aceasta alternanta. Patriarhul Amos repertorizeaza întreaga suita fenomenelor ce vor însoti apropierea cosmica a celor doua planete surori, Pamânt si Nibiru. Calamitatile, cutremurele si inundatiile vor fi din nou puse pe seama pacatoseniei oamenilor, în special a celor potrivnici semintiei lui Israel. Se reconfirma fenomenul de oprire a rotatiei pamântului pentru o zi (în momentul de cumpana când Nibiru va trece pe la perigeul orbitei sale). În plus, Amos ne comunica printr-un verset o situatie inedita, Domnul îsi anunta plecarea, odata cu îndepartarea planetei sale:

(Amos 8,11) Iata, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimete foamete în tara, nu foamete de pâine, nici sete de apa, ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci dela o mare la alta, de la miaza-noapte la rasarit, vor umbla istoviti încoace si încolo, ca sa caute Cuvântul Domnului, si tot nu-l vor gasi.

Textele mesopotamiene dau în schimb indicii stiintifice anticipate, despre apropierea celei de a douasprezecea planeta, evolutia ei pe cerul pamântesc si consecintele ce se vor declansa cu acest prilej. Tonul nu este mistic, ci precis si optimist. Foarte putini cunosc aceste placute, puse în aceasta lumina, fara aura lor mistica, parca evenimentele nu mai imprima teama:

[206,255] "Marea Planeta
Când apare ea are culoarea rosu închis.
Cerul ea îl împarte în doua si ea este Nibiru
Când din pozitia lui Jupiter, Planeta trece înspre vest,
O vreme calea linistita va avea si pacea va fi stapâna pe Pamânt.
Când din pozitia lui Jupiter Planeta creste-n stralucire
Si zodia Cancerului va deveni Nibiru
Binecuvântat va fi Acadul cu belsug,
Si mai puternic fi-va împaratul lui.
Când culmineaza Nibiru...
Tarile vor fi în pace, iar împaratii certati se vor împaca.
Iar zeii vor auzi rugaciuni si imnuri de slava.


Neluata în considerare, continuitatea acestei traditii sumeriene dainuie si în zilele noastre, o decodificam în colindele românesti care se cânta în ajunul Craciunului asteptând aparitia Stelei si nasterea lui Mesia:

[212,33] Steaua sus rasare ca o taina mare
Steaua lumineaza si adevereaza.
Steaua straluceste magilor vesteste
Ca astazi Curata Prea Nevinovata
Fecioara Maria naste pe Mesia.
Magii cum zarira steaua si pornira,
Mergând dupa raza pe Hristos sa-l vaza.


[212,56] O sfânt colind, o dalbe flori,o Maica Preacurata,
când vin a-Voastre sarbatori V-astept mereu cu noi fiori
s-aduceti iar Cerescul Har ce-l aduceati odata.

[212,39] Magii umbla toate caile minciunii si de Steaua Sfânta nu mai vad nici unii. [212,62] Spuneti unde-i Mos Craciun, calatori prin stele,
unde-i Cel Nascut Preabun, coborât din ele?
Unde v-ati oprit voi magi, dusi de Steaua noua?
- Ne-am oprit un ceas aici în orasul mare,
ne-a-nselat Irod si nici Steaua nu apare.

[212,67] Magii Steaua urmaresc, mergând ca sa-l vada Îngerii din cer privesc, cântând imn de slava.
[212,90]Peste zari, o stea, tainic rasarea si cu alba raza, ieslea lumineaza

Fenomen ciclic ce revine la 3600 de ani si care de la ultima sa aparitie a ramas, dupa cum era firesc, cel mai mediatizat eveniment al planetei, este asteptat în nestire, an de an, dar numai la solstitiul de iarna.
Fondul de informatie a fost desigur amplu si cuprinzator, dar timpul si oamenii au lucrat la continua lui diminuare, la pierderea si deformarea lui. Tronsoanele ramase, descoperite, cercetate si descifrate au totusi puterea de a reconstitui omului zilelor noastre adevarurile uitate din negura începuturilor.
Totusi fenomenul de revenire ciclica a zeilor cu planeta lor NIBIRU a impresionat atât de profund mentalul colectiv al oamenilor încât a fost posibila o exceptionala continuitate în transmiterea unor simboluri grafice sau unor informatii. Un simbol grafic ce reprezinta o statie cosmica ce oficiaza probabil între planeta lor si a noastra a dainuit peste milenii, de la sumerieni, peste timp, pâna în zilele noastre fig. 251.1, 251.2, 251.3, 251.4.
În fig 251.1 sunt prezentate doua placute sumeriene de lut (1 si 2) ce contin scene simbolice din viata zeilor. Atrage atentia simbolul unui obiect cosmic de supraveghere expus în detaliile 3 si 4. Acest simbol este regasit în numeroase situri arheologice, prezentate în grupajul 5:



[206,254] Oriunde au dezgropat arheologii urmele civilizatiilor din Orientul Antic, era prezent si simbolul globului înaripat, dominând templele si palatele, gravat pe pietre, desenat pe sigilii cilindrice, pictat pe pereti, însotind preoti si regi, stând deasupra tronurilor lor, plutind deasupra lor în timpul bataliilor, gravat pe carele lor de lupta. Obiecte de lut, metal, piatra sau lemn, erau împodobite cu acest simbol. Regii din Sumer, Akkad, Babilon, Asiria, Ela, Urartu, Mari, Nuzi, Mittani, si Canaan - toti se închinau la el.

Noi am adauga: toti se închinau la acest simbol, de la zei pâna la oameni, iar cu timpul credinta scazând, daca nu se mai închinau la el, macar îl salutau cu tot respectul. Asa se face ca simbolul a fost transformat în insigna-stema si montat pe sepci, viziere, epoleti.
În figura 251.2 am strâns nu mai putin de noua variante moderne ale acestui simbol ce este purtat cu mândrie si fala pe sepci de feroviari (1,2), mateloti (5,6), aviatori (3,4), militari (8,9)- ca semn de arma. Salutul militar, cu mâna la chipiu, este de fapt dedicat acestui simbol. Când nu poarta chipiul sau sapca militarul nici nu saluta cu bratul, cel putin asa era în armata româna, în 1970. Sceptrul sau caduceul (7), purtat initial de zeul Hermes mesagerul, era desigur la origine un instrument sau o arma de temut pentru regii sau domnitorii pamânteni.



Simbolul este prezent, dupa milenii, pe foarte multe icoane ale credintei crestine ortodoxe din zilele noastre fig. 251.3, unde uneori reda elementele constructive ale statiei cosmice, alteori este adaptat la nivelul întelegerii laice si ia aspectul unui porumbel. Evident un porumbel al pacii, simbolice si ea, într-o epoca de razboaie neîntrerupte.

Asemanarea este izbitoare cu satelitii sau statiile cosmice lansate de oameni în ultimele decenii ale secolului XX, fig. 251.4 si 251.5. Uimirea nu trebuie sa ne copleseasca nici pentru monotonia standardelor ingineresti, oriunde ar lucra ei, pe NIBIRU sau pe TERRA, sloganul fiindu-ne familiar: Cum e în cer, asa si pe pamânt! Atâta doar ca nu putem preciza ce au creat zeii prima data: bufnitele si vulturii sau satelitii stationari. În orice caz, indiferent de ordinea inventarii, arhetipul a fost respectat iar experienta câstigata, generalizata copios.

Se pare ca un personaj de vaza al antichitatii babiloniene, regele Cyrus (559-530 î.Ch.) a putut face o comparatie directa a situatiei din cer fata de cea de pe Pamânt, de vreme ce este reprezentat pe un astfel de obiect ce survola planeta fig. 251.5.1 [220,37].

Datat în epoca lui Cyrus un vas grecesc cu figuri din panteonul Olimpului cuprinde imaginea umanizata a statiei ceresti fig. 251.5.5. Impresia lasata de aceste aparate a fost foarte raspândita, le gasim si pe oglinzile etruscilor datate în aceeasi perioada [134,41;84;99]. Dupa mii de ani pe icoanele ortodoxe ale românilor abunda acest simbol al cerului figurând activitatea de supraveghere sau coordonate a zeilor, individual sau în echipa. Conexiunea nu poate fi trecuta cu vederea fig. 251.6.



Cunoasterea, a fost dintotdeauna condamnata sa ramâna în beciurile nestiintei, pentru a nu se deregla viata economico-religioasa a zeilor sau a pamântenilor. Afectele omenesti pentru divinitate nu au de ce se stinge - ei zeii ramân oricum creatorii nostri - doar ca decorul mistic în care i-am plasat va fi înlocuit de un peisaj tehnico-stiintific si genetic, din care chiar si astazi întelegem ceva mai putin decât strabunii nostri sumerienii.

Eseu publicat in volumul Cruciada globalizarii , editura Miracol.