(437)
Capcana ingerilor
Alexandru Ciobanu






(9)
Paradisul dispretului
Alexandru Ciobanu






(12)
Planeta Ipocritilor
Alexandru Ciobanu



(13)
Cruciada globalizarii
Alexandru Ciobanu






(20)
Apocalipsa psihiatriei
Cristian Negureanu



(18)
Tacerea idolilor
Cristian Negureanu





TELEPORTORUL DIN CARPATI
Alexandru Ciobanu

(303) Aurul - pâinea noastra cea de toate zilele

Trimiterile bibliografice pot fi gasite la adresa:

E momentul sa continuam analiza bilantului mondial al aurului terestru început în [170,(189)]. Se contureaza un consumator insatiabil de aur, ceea ce ar explica circuitul fara întoarcere în care aurul, pe care oamenii si-l dau de milenii din mâna în mâna cu mare grija sa nu se toceasca pe la muchii, dispare undeva ca într-un abis fara fund. Asadar:
Cea mai cunoscuta si practicata invocatie divina a crestinilor, cuprinde o referire directa la necesarul zilnic de pâine, evidentiind raportul de dependenta în care ne situam:

(Matei 6,7) "Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi; ( în alte variante: pâinea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi;[2] n.a.) si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam celor care ne-au gresit; si nu ne duce în ispita, ci scapa-ne de Cel Rau. Caci a Ta este împaratia si puterea si slava, în veci. Amin."

S-a creat o legatura directa cu mana cereasca, hrana zilnica oferita populatiei în exodul prin desert, produs de origine divina, cu calitati nutritive exceptionale, dar si cu alte calitati de mult uitate sau ramase necunoscute.
La sumerieni se numea shem-an-na. La egipteni mana este definita în hieroglife, cu vocalele excluse, prin 5 consoane: mfkzt. Alexandrinii o considerau un dar al paradisului. Alchimistii au cautat-o pâna nu demult, sub denumirea de piatra filosofala. Paracelsus o numea Electrum Magicum si ne-a lasat chiar si un mod de preparare:
[183,193] "Se iau zece parti de aur curat, zece de argint, cinci de cupru, doua de cositor, doua de plumb, o parte de pilitura de fier si cinci de mercur. Toate aceste metale trebuie sa fie pure. Acum asteptati ora când planetele Saturn si Mercur ajung în conjunctie si aveti grija ca totul sa fie gata pentru acel moment;...Din acest electrum magicum se poate confectiona o oglinda în care pot fi vazute evenimente din trecut si din viitor sau prieteni si dusmani care nu sunt de fata. Puteti zari orice obiect doriti, sau puteti urmari purtarea unor oameni pe durata zilei si a noptii. Puteti vedea în oglinda tot ce a fost scris, spus sau discutat în trecut, persoanele care au vorbit, si motivele pe care le-au avut. Asemenea oglinzi sunt facute din electrum magicum, si au un diametru de doi inci. Ele se fabrica în timpul conjunctiei lui Jupiter cu Venus."

În timpurile noastre acestei pulberi, considerata substanta exotica provenind din calcinarea aurului sau a metalelor din grupa platinei, i se atribuie cumulativ calitatile cele mai moderne: levitatie, transmutatie, teleportare, superconductibilitate. Se crede ca poate curba continuumul spatiu-timp, ca prin sublimare genereaza o lumina orbitoare-raza mortii, ca este cheia longevitatii si mai ales ca revitalizeaza molecula de ADN, ca trateaza cancerul si previne îmbatrânirea celulelor. Ar constitui sursa de combustie a unor pile energetice ecologice de mare putere, cum ar fi chivotul biblic [234,55].

Dar shem, un termen pe care l-am mai întâlnit cu semnificatia de obiect zburator, racheta [206,177], ne ajuta sa regasim legatura dintre mana si divinitate.
Termenul mfkzt a primit între timp vocalele adecvate pentru a se putea rosti, a mai ratacit din consoane, dar încâ dainuie în limba noastra, care pastreaza tot ce e important. Avem de multa vreme cuvântul metemphsihoza, desi îl folosim doar la ocazii.

Mana, o proteina sintetica consistentă, dar usor alterabila ne este descrisă destul de clar:

(Numeri 11,7) "Mana semana cu grauntele de coriandru si la vedere era ca bdeliumul."
(Exodul 16,13) "Seara au venit niste prepelite si au acoperit tabara; si, dimineata s-a asezat un strat gros de roua în jurul taberei. Când roua aceasta s-a ridicat, iata, pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de piatra alba pe pamânt."
(Exodul 16,31) "Casa lui Israel a numit hrana aceasta mana. Ea seamana cu bobul de coriandru; era alba si avea un gust de turta cu miere."
Instructiunile de consum erau simple:
(Exodul 16,16) "Iata ce a poruncit Domnul: Fiecare dintre voi sa strânga cât poate mânca si anume un omer (2,4 litri), dupa numarul sufletelor voastre."
(Exodul 16,19) "Nimeni sa nu lase ceva din ea pâna a doua zi dimineata. N-au ascultat de Moise si sau gasit unii care au lasat ceva din ea pâna dimineata; dar a facut viermi si Moise s-a mâniat pe ei. Astfel în toate diminetile fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrana; si când venea caldura soarelui, se topea".
Totusi cu o exceptie, pentru a respecta ziua de odihna a sabatului, îsi puteau prepara hrana cu o zi înainte:
(Exodul 16,23) "Si el (Moise) le-a zis:Domnul a spus: Mâine este ziua de odihna, sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pâna a doua zi dimineata tot ce va ramâne.".
Cura de mana urma sa dureze un timp îndelungat:
(Exodul16,35) "Fii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, pâna la sosirea lor într-o tara locuita".

Manna, ca multe alte cuvinte sumeriene, a strapuns cu pierderi minime timpurile, pâna la dictionarul modern al limbii române din 1959! De aici aflam, în spiritul materialist al epocii, ca mana este un lichen, înregistrat în nomenclatura binara a lui Linnae, are exact calitatile de care discutam si este raspândit exact în arealul obiectivat:
[20,475] "Mana = lichen comestibil care creste prin deserturile Asiei si ale Africii de nord si care, macinat da o faina din care se poate face pâine (Lecanora esculenta)."
Calificat ca exemplu de supravietuire în conditii aspre, în special în ce priveste resursele de apa, lichenul îsi alege de fapt conditiile pe care le doreste, având însa alt spectru de preferinte decât ale omului dependent de confort, care se autodesemneaza de etalon. Nu ar fi de mirare daca atunci când nevoia ne va împinge, sa se descopere ca realmente lichenul acesta poate sintetiza elixirul tineretii fara batrânete, asezonat cu infime cantitati de aur monoatomic.
Deocamdata, un frate de al sau lichenul de piatra (Cetraria islandica) , traind izolat si auster ca un pusnic , contine un acid numit, pentru a nu se disipa informatia, acid usnic, acid care surprinde prin calitatile sale în vindecarea tumorilor benigne si maligne abdominale. Aluziv, are si o buna influenta în intoxicatiile organismului cu metale grele. Macinat cu râsnita de cafea, rezulta o pulbere fina care se administreaza sublingual. Un ultim amanunt: pulberea nu se pastreaza mai mult de 10 zile, deoarece i se altereaza proprietatile! (Prospectul ce însoteste remediul, editat de Sc. Dacia-plant srl, Sebes, Alba).

Fiind vorba de un produs de înalta tehnologie, Domnul s-a gândit ca ar fi mai bine ca oamenii de stiinta de mai târziu, sa afle de existenta manei, direct si nu prin scurgeri de informatii:
(Exodul 16,33) "Si Moise a zis lui Aaron: Ia un vas, pune în el un omer plin cu mana (Mana, numita asa pentru ca Israelitii, când au vazut-o întâia data, au strigat: Man hu - ce este aceasta? n.t.), si aseaza-l înaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostri. Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat. Copiii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, pâna la sosirea lor într-o tara locuita; au mâncat mana pâna la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului."

Ca orice porunca divina, ordinul de conservare a esantionului de mana, pentru a ajunge la urmasii cei iscusiti în arta cercetarii, a fost îndeplinit. Doar ca dintr-o distorsiune spatio-temporala mostra a fost descoperita în Phoenix, Arizona, SUA.

Personajul traditional, cel mai reprezentativ al Americii este fermierul. Prin urmare recent, un fermier a descoperit pe ferma sa o zona în care solul avea proprietati ciudate. A crezut ca este prea sarat si a încercat un tratament pentru desalinizare. A recurs si la experti universitari, normali si paranormali, dar nu a mers. Daca erau expuse la soare, mostrele de sol se aprindeau spontan si ardeau cu o izbucnire de lumina alba.
Pentru deslusirea enigmei au fost invitati si paranormalii rusii, pe care unii vor sa-i scoata din ecuatia planetei, dar care au avut un aport esential. Cercetarea a condus la rezultate stupefiante.
Probele erau încalzite si racite si dupa fiecare operatie se înregistrau pierderi constante de 44% din greutate, stare în care substanta devenea o pulbere supraconductibila. Încalzita la 1160 grade C mostra se transforma într-o minunata sticla transparenta. Încalzita în gaze inerte mostra a uimit în continuare, greutatea sa suferind modificari gravimetrice de 400%. Racita si încalzita din nou, la cântarire, mostra avea greutatea cu mult sub zero. Dupa eliberarea talerului cântarului, au constatat ca acesta, desi gol, devenea mult mai usor decât perechea sa, deci conserva calitati de imponderabilitate. Substanta putea levita, dar îsi transmitea uimitoarea proprietate si asupra talerului. S-a mai stabilit ca nu este magnetica si poate înmagazina orice cantitate de lumina si energie [234,57].

Fiecare litera, din cele treizeci cu care ne exprimam, se construieste cu mare truda din segmente, arcuri, bastonase. Deprinderea de a scrie litere pentru multi se dovedeste coplesitoare si le ia tot timpul pâna spre majorat. Apoi literele devin materie prima pentru cuvinte. Cuvintele se lasa asamblate în slogane si expresii dar si în propozitii si fraze elastice cu care comunicam idei. Ideile pot constitui pentru unii, ramasi în drastica inferioritate numerica, material de constructie în asamblarea paradigmelor si a sistemelor filosofice. Mai sus, ceea ce pentru noi constituie vârful creatiei, pentru altii ele sunt simple betisoare, doar ca noii artizani au iesit din sfera noastra de perceptie.
Când copilul greseste literele, învatatorul îi rupe pagina si îl pune sa repete. Daca propozitiile sau frazele nu se subordoneaza cursivitatii dorite, scriitorul le transfera în cosul de gunoi. Daca opera se încheaga dar e prea avangardista si trebuie uitata, este rupta în bucati sau arsa pe altarul academic si constructia se naruie.

Legatura dintre altar, chivot, mana si aur a ramas multa vreme ascunsa, secole la rând scribii si copistii si-au facut treaba cum au putut mai bine, dar au transmis cu eleganta si restrictia de confidentialitate impusa:
(Evrei 9,4) "El avea un altar de aur pentru tamâie, si chivotul legamântului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron , care înfrunzise, si tablele legamântului. Deasupra erau heruvimii slavei, cari acopereau capacul ispasirii (Sau scaunul îndurarii n.t.) cu umbra lor. Nu este vremea sa vorbim acum cu deamanuntul despre aceste lucruri. Si dupa ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preotii cari fac slujbele, intra totdeauna în partea dintâi a cortului. Dar în partea a doua intra numai marele preot, odata pe an, si nu fara sânge, pe care îl aduce pentru sine însusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului."
Constructia chivotului si a trusei de lucru, desi abunda în detalii tehnice, nu este de natura sa deconspire functionalitatea acestui atât de subtil aparat, sau poate mai lipsesc unele fragmente. Dupa ce stiinta moderna îl va reinventa, atunci fiecare detaliu descriptiv va reverbera în mintea noastra:
(Exodul 25,9) "Sa faceti cortul si toate vasele lui dupa chipul pe care ti-l voi arata. Sa faca un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui sa fie de doua coturi si jumatate, latimea de un cot si jumatate, si înaltimea de un cot si jumatate. Sa-l poleiesti cu aur curat, sa-l poleiesti pe din launtru si pe din afara, si sa-i faci un chenar de aur de jur împrejur. Sa torni pentru el patru verigi de aur, si sa le pui la cele patru colturi ale lui: doua verigi deoparte si doua verigi de cealalta parte. Sa faci niste drugi de lemn de salcâm, si sa-i poleiesti cu aur. Sa vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca sa slujeasca la ducerea chivotului; drugii vor ramânea în verigile chivotului, si nu vor fi scosi din ele. Sa pui în chivot marturia , pe care ti-o voi da. Sa faci un capac al ispasirii de aur curat; lungimea lui sa fie de doi coti si jumatate, si latimea lui de un cot si jumatate. Sa faci doi heruvimi de aur, sa-i faci de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; sa faci un heruvim la un capat si un heruvim la celalt capat; sa faceti heruvimii acestia iesind din capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. Heruvimii sa fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispasirii, si cu fetele întoarse una spre alta; heruvimii sa aiba fata întoarsa spre capacul ispasirii. Sa pui capacul ispasirii pe chivot, si în chivot sa pui marturia , pe care ti-o voi da. Acolo Ma voi întâlni cu tine; si de la înaltimea capacului ispasirii, dintre cei doi heruvimi asezati pe chivotul marturiei, îti voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. Sa faci o masa de lemn de salcâm; lungimea ei sa fie de doi coti, latimea de un cot, si înaltimea de un cot si jumatate. S-o poleiesti cu aur curat, si sa-i faci un chenar de aur de jur împrejur. Sa-i faci împrejur un pervaz de un lat de mâna; peste el sa pui un chenar (cadru n.a.) de aur de jur împrejur. Sa faci pentru masa patru verigi de aur, si sa pui verigile în cele patru colturi, cari vor fi la cele patru picioare ale ei. Verigile sa fie lânga pervaz, si în ele se vor vârî drugii ca sa duca masa. Drugii sa-i faci din lemn de salcâm, si sa-i acoperi cu aur; si ei vor sluji la ducerea mesei. Sa-i faci farfurii, catui, potire si cesti, ca sa slujeasca la jertfele de bautura: sa le faci de aur curat."

Echipa de constructori a fost aleasa si instruita direct de autoritatea divina, ceea ce atesta dificultatea constructiei dar si importanta ei vitala:
(Exod 31,1) "Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de întelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari, i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze în aur, în argint si în arama, sa sape în pietre si sa le lege, sa lucreze în lemn, si sa faca tot felul de lucrari. Si iata ca i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiti, ca sa faca tot ce ti-am poruncit: cortul întâlnirii, chivotul marturiei, capacul ispasirii care va fi deasupra lui, si toate uneltele cortului; masa cu uneltele ei, sfetnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tamâierii; altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; vesmintele pentru slujba, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti; untdelemnul pentru ungere, si tamâia mirositoare pentru sfântul locas. Le vor face dupa toate poruncile, pe cari ti le-am dat."

Mai aducem în atentia cititorului un aspect. Episodul arderii la porunca lui Yahweh a vitelului de aur, produs al pagânismului si al nesupunerii:
(Exodul 32,19) "Si, pe când se apropia de tabara,a vazut vitelul si jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâna, si le-a sfarâmat de piciorul muntelui. A luat vitelul, pe care-l facusera ei, si l-a ars în foc; l-a prefacut în cenusa, a presarat cenusa pe fata apei, si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea."
În mod paradoxal vitelul de aur nu numai ca s-a topit, ca orice obiect de aur încalzit la foc, dar a ars si s-a transformat în pulbere, pe care copiii lui Israel au baut-o cu apa.
Cenusa, ca produs final al arderii, avea se vede si alte proprietati, cum ar fi cea de supraconductibilitate de vreme ce aplicata pe cap în semn de amaraciune sau pocainta, amplifica si transmite în mediul înconjurator emisia electromagnetica a creierului, purtatoarea starii de spirit a celui afectat. Aceasta practica era cunoscuta în lumea zeilor, pe alte coordonate si cu mult înainte de vremea exodului.
Iata un episod trist din viata panteonului olimpic, povestit în Iliada de cel care nu mai vedea decât cu ochii mintii, nevazatorul Homer:
[207,XVIII,15] "Vai, mie, fiu al preaînteleptului Peleu, mi-e dat sa-ti aduc cea mai jalnica veste, nenorocirea ce niciodata n-ar fi trebuit sa se-ntâmple. Patroclos zace mort si-n jur oamenii lupta pentru lesul lui de-arama, despuiat. Armele-i ajuns-au în puterea lui Hector cu-coif-stralucitor. A spus. Si noru-ntunecat, norul durerilor, învaluie pe Ahile. Cu mâinile amândoua ia cenusa din vatra mânjindu-si capul si frumosu-i chip. Si-a înegrit tunica! Lungu-i trup zace-ntins în colb, pe pamânt; îsi murdareste parul si-l smulge cu mâinile. Atuncea tipa Ahile cu-n glas spaimântator si din strafund de mare unde statea alaturi de batrânul ei tata, maica-sa îl aude. Striga la rândul ei. Zeitele, în juru-i au venit de îndata, fiicele lui Nereu, toate câte îsi au lacasul în prapastia marii: Glauce, Thaleia, Cymadoce, Nesaia, Speio, Theo, Halia cu-ochii-mari, Cymothoe, Actaia, Limnoreia, Melite, Iaria, Amphithoe si Agaue, Doto, Proto, Pherusa si Dynamene, Dexamene, Amphinome si Callianassa; mai erau si Climene, Ianeira si Ianassa; Maira, Oreithyia si Amatheia cu-frumoase-plete si toate nereidele din strafundul marii. Acestea umplu pestera cea stralucitoare - toate îsi izbesc cu mâinile pieptul! iar Thetis începe cruntele jelanii."

Investirea personalului de deservire, a leviţilor , s-a derulat în fata poporului, apoi cortul, chivotul si ustensilele au fost rânduite în ordinea cuvenita, întocmai cu indicatiile Domnului.
(Levitic 8,1) "Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Ia pe Aaron si pe fiii lui împreuna cu el, vesmintele, untdelemnul pentru ungere, vitelul pentru jertfa de ispasire, cei doi berbeci si cosul cu azimile, si cheama toata adunarea la usa cortului întâlnirii."
(Exodul 40,13) "Sa îmbraci pe Aaron cu vesmintele sfinte, sa-l ungi, si sa-l sfintesti, ca sa-Mi faca slujba de preot. Sa chemi si pe fiii lui, sa-i îmbraci cu tunicile, si sa-i ungi cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi faca slujba de preoti. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preotiei, printre urmasii lor. Moise a facut întocmai cum îi poruncise Domnul; asa a facut. În ziua întîi a lunii întâi a anului al doilea, cortul era asezat."
O fraza ne atrage atentia catre marturia Domnului:
(Exodul 40,20) "Apoi a luat marturia, si a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot, si a asezat capacul ispasirii deasupra chivotului."
Leviţii, pururea investitii Domnului, preotii cu atribute de inamovibilitate necunoscute ceilalti oameni, au desigur calitati speciale, ceea ce le confera prerogative aparte si îi scoate din statistici:
(Numeri 1,47) "Leviţii, dupa semintia parintilor lor, n-au intrat în numaratoarea aceasta. Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Sa nu faci numaratoarea semintiei lui Levi, si sa nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalti copii ai lui Israel. Da în grija Leviţilor cortul întâlnirii, toate uneltele lui si tot ce tine de el. Ei vor duce cortul si toate uneltele lui, vor face slujba în el, si vor tabarî în jurul cortului. Când va porni cortul, Levitii sa-l desfaca; si când se va opri cortul, Leviţii sa-l întinda; iar strainul care se va apropia de el, sa fie pedepsit cu moartea."

Numarul leviţilor ridicati la cer a iesit astfel de sub orice control iar pedeapsa curiozitatii este naprasnica, dar poate mai sunt si alte motive:
(1 Samuel 6,17) "Iata umflaturile (tolbele n.a.) de aur pe care le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vina; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron. Erau si niste soareci de aur, dupa numarul tuturor cetatilor Filistenilor, cari erau ale celor cinci capetenii, atât cetati întarite cât si cetati fara ziduri. Lucrul acesta îl adevereste piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, si care este si astazi în câmpul lui Iosua din Bet-Semes. Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) sapte zeci de oameni din popor. Si poporul a plâns, pentru ca Domnul îl lovise cu o mare urgie."

Leviţii ne-au adus în limba vorbita un cuvânt anume, un cuvânt al breslei, derivat din preocuparile profesionale, din practicile rituale, un cuvânt care secole la rând nu a impresionat pe nimeni:
verbul a levita. Astazi, "înalţarea la cer", nu mai este o figura de stil, levitaţia, calitatea de a levita, experimentata de yoghini si înfruntata de cosmonauti, a trezit în sfârsit si interesul oamenilor de stiinta.

Medicina moderna, atât cât a progresat, fara sa poata ajunge din urma medicina antica, are deja câteva puncte de vedere asupra efectelor metalelor pretioase asupra metabolismului celular si asupra sistemului nervos. Au fost încercate solutiile coloidale si diferite alte saruri. Sunt indicii ca înserarea unor atomi ai acestor metale în celule ar putea, gratie supraconductibilitatii demonstrate, sa îmbunatateasca metabolismul sau sa amplifice viteza de transmisie a impulsurilor nervoase. Se cerceteaza efectele inserarii unor atomi de mare puritate de aur monoatomic, în molecula ADNului. S-ar putea ca efectele sa fie tot atât de spectaculoase ca si în situatia inversa când într-o substanta pura, slab conductoare, au fost introduse cantitati infime de impuritati ceea ce a declansat revolutia tranzistorilor. Poate ca aici sta cheia tineretii fara batrânete si a vietii fara moarte.

Apele se scurg la vale, trec peste stavile, cad în torenţi, se aduna în râuri, râurile se înfratesc în fluvii, care merg sa se limpezeasca în mare. Ce se evapora, aparent se pierde, dar dupa condensare, ploaia uda alte pamânturi. Informatiile circula dupa acelasi circuit, se aduna, se reunesc, se sustin, se contopesc. Când se orânduiesc, se linistesc si se aseaza în carti. Ce s-a uitat undeva si pare pierdut, întotdeauna rasare în alta minte. Marturiile se aduna si se sprijina reciproc. Din surse concurente se confirma ceea ce stramosii nostri ne lasasera prin viu grai, din tata în fiu: Bucegii, atentie la Bucegi; sau mai bine zis atentie la ce este sub Bucegi, nu va pierdeti cumpatul; rezistati, timpul este aproape, veti afla [190,(211)]!

Nu de mult, povestea unei expeditii neobisnuite care a descins într-un lacas sfânt din adâncul platoului, i-a scos pe români din letargie, si nu e deloc usor sa-i scoti din ale lor pe români, la câte au acum pe cap. Acelasi mesaj: atentie la Bucegi. Acolo se afla de milenii un centru energetic cu functii ezoterice, cu dotarile sofisticate ale unei instalatii de comunicare cu alte civilizatii, si nu e singurul de pe Pamânt. Obiectivul principal este altarul:
[219,238] "Dupa mesele uriase în forma de T, pe laturile sălii am vazut ca erau asezate niste dispozitive foarte înalte, metalice, din care ieseau în lateral ramificatii din metal, de forme diferite si foarte complicate. La o distanta de vreo zece metri dupa tabloul de comanda am ajuns la un patrat cu latura de trei metri, delimitat în materialul de pe sol. În mijloc era un mic dom cu înaltimea de cincisprezece centimetri. Înaintea domului, asezat direct pe suprafata patratului se afla un recipient de forma unei amfore antice, cam de jumatate de metru înaltime. Continutul amforei reprezinta unul dintre punctele forte ale descoperirii. Personal, înclin sa cred ca aceasta este ceea ce îsi dorea cu atâta ardoare venerabilul Massini pentru el si pentru elita masonilor. Amfora nu avea modele si nici inscriptii. Se vedea ca este fabricata dintr-un metal special, de culoare rosie si nu avea toarte. Capacul elegant nu lasa sa se vada continutul. Aplecându-ma înainte am putut distinge în interior un praf stralucitor, foarte fin, de culoare alba. S-a analizat o mostra din aceasta pulbere si s-a constatat ca reprezinta o structura cristalina necunoscuta a aurului monoatomic. Acesta este un derivat al aurului de culoare alb-stralucitor cu atomii plasati într-o retea bidimensionala, spre deosebire de aurul obisnuit care are culoare galbena si atomii plasati în retea tridimensionala."

Cartea a facut vâlva, românii au aflat de ea si o trec din mâna în mâna. Comentatori de toate convingerile nu îsi ascund opiniile. Inevitabil s-a aflat si în lumea monahala. Imediat o maica stareta cu deschidere la sfântul profit aducator de talanti, a solicitat editurii spre difuzare, o cantitate ademenitoare. La primirea coletelor stareta din dorinta de a fi prima la citit, si-a luat în chilie un exemplar si l-a devorat într-o noapte. Impresionata si speriata a cerut sfatul sefului ierarhic. A doua zi a primit mesajul: Cartile trebuie returnate imediat; nu vrem sa ne punem rau cu massinii, renuntam la talanti. Zis si facut.
Nimeni nu se supara, nimeni nu se mira. Cea dintâi intoleranta, intoleranta bisericii, face front comun cu toate celelalte soiuri de intoleranta, fara deosebire.

Venim în ajutor cu alte informatii tot din surse monahale, adica de la leviţii nostri.
Prima, o imagine, fig. 303.1, teleportorul.
În ce priveste caile de acces la altar, ele exista si nu trebuie forate altele, doar ca sfintia sa nu crede ca a sosit momentul sa le aflam. Primim însa alte informatii. De aici se pot face teleportari în dublu sens, în alte universuri; statia a functionat pâna în anul 680 d. H., dar continua sa fie operationala. Centrul infoenergetic are o vârsta pierduta în neguri, dar tunelul de acces a fost reabilitat în perioada 900-850 î.H. Altarul sau piatra alba poate primi acum alt nume, sa-i spunem teleportor. Taina e de rang înalt, dar fiecare biserica are un altar de unde se poate efectua aceasta operatie, sau de unde putem comunica cu lumea zeilor, la care suntem arondati. Pe platoul mesei se vede un recipient, o cupa în care se depoziteaza pulberea ezoterica, aurul monoatomic, ce se producea sub un control riguros, în pile energetice speciale (cum ar fi chivotul).
În alt plan, masa si scaunele, sunt asociate si expuse la vedere alaturi de amplificatorul-antena si biserica, în complexul infoenergetic de la Târgu-Jiu pe care ni l-a lasat - demontat - un initiat, pe numele sau Constantin Brâncusi.
A doua, ne este adusa tot din surse monahale. În spatii subterane, bine disimulate si protejate de asemenea prin parole de acces pe care nici un hacker nu le poate sparge, fiindca sunt gata sparte, se afla depozitate cantitati importate de podoabe din metalul atât de pretuit si râvnit - aur de mare puritate. Fragmentele ce compun parola se afla la diferiti purtatori care nici macar nu se cunosc între ei. Omul-sarpe, Omul-lup, Omul-pasare, sunt chemati împreuna sa potriveasca silabele si sa le rosteasca în gura pesterii, la locul si timpul potrivit.
Ceea ce aduc în discutie nu este spatiul, cantitatea, calitatea podoabelor. Acestea ramân elemente la care nu vor primi acces decât cei îndreptatiti, la vremea cuvenita. De altfel nu ar servi nimanui la nimic. Cu ce ne ajuta daca am afla de la purtatorul de cuvânt al Bancii Nationale, ca rezerva de aur a românilor a batut cifra de o suta patru tone, cu alte câteva mii? Tot saraci lipiti si plini de datorii ramânem.
Altceva ne intereseaza. Pentru utilitati bine justificate si din ratiuni superioare din când în când, se autorizeaza eliberarea unor cantitati din inestimabilul tezaur. Calea spre iesirea la lumina este lunga si anevoioasa, si nu poate fi strabatuta decât cu pasul. Povara pretiosului metal ar fi o dificultate în plus, dar aflam de la unul dintre purtatori, ca fiecare duce câte un container de câteva sute de kilograme pe care îl trage pe lânga sine, cu efortul cu care un copil trage balonul umflat si legat cu ata, cu care se joaca. Deci levitaţia este implicata în conditiile de transport si este generata de containere. La suprafata, aurul este scos din containere si preluat în samarele magarusilor, fiindca a revenit la greutatea normala. Containerele se întorc singure la posesor!

Mana cea provocatoare de levitatie si antigravitatie a fost desigur folosita la transportul blocurilor de piatra ce au fost asezate cu precizie de milimetri în piramidele egiptene, pe lânga care eroii bibliei treceau fara sa le bage în seama, pentru a evita tentatiile pagânismului. Statuile de zeci de tone din insula Pastelui, menhirii si megalitii puteau fi asamblati, mutati si asezati ca pernele pe divan, prin levitatie.

Mana sau pulberea alba joaca un rol important si în corectia tarelor genetice, interventie de care luam cunostinta în Apocalipsa.

(Apocalipsa 2,17) "Celui ce va birui, îi voi da sa manânce din mana ascunsa, si-i voi da o pietricica alba; si pe pietricica aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decît acela care-l primeste."
Primim înca o confirmare a procesului prin care este obtinuta mana:
(Apocalipsa 3,17) "Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am îmbogatit, si nu duc lipsa de nimic, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te îmbogatesti; si haine albe, ca sa te îmbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvna dar, si pocaieste-te!"
Corectiile se anunta a fi selective si directionate împotriva unor comportamente antisociale, imorale sau a unor anomalii genetice, ceea ce ne face sa vedem o legatura directa între deviatia genetica recesiva a ADN-ului locuitorilor diferitelor biserici ale pamântului enumerate în Apocalipsa si posibilitatile de corectie potentate în pulberea alba de aur monoatomic.
Efesului i se reproseaza:
(Apocalipsa 2,4) "Dar ce am împotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintâi. Adu-ti aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si fa faptele dintâi."
Reprosuri de ordin genetic, directe, dar metaforizate, sunt formulate si împotriva bisericii Laodiceea si cuprind neîntelesul regret al corcirii semintiei:
(Apocalipsa 3,15) "Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici în clocot. O, daca ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici în clocot, am sa te vars din gura Mea."
Cei din biserica Filadelfia primesc cuvinte de încurajare:
(Apocalipsa 2,11) "Eu vin curând. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia coroana." Cei mai corecti sunt cei ce se închina la biserica Smirna:
(Apocalipsa 2,10) "Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iata, Diavolul va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca sa fiti încercati. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pâna la moarte si-ti voi da cununa vietii."
Metafora dupa metafora. Suntem pe deplin racordati la textele Noului Testament, de vreme ce pâna în zilele noastre s-a transmis expresia a sta smirna , cu sensul de a ramâne nemiscat, în semn de respect!
Pentru o vreme chivotul va fi scos din functiune, poate chiar traim acele timpuri:
(Ieremia 3,16) "Când va veti înmulti si veti creste în tara, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legamântului Domnului, si nu-i va mai veni nimanui în gând, nu-si vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simti lipsa, si nici nu vor mai face altul."
În final ni se reaminteste unde este chivotul, cui apartine si la ce serveste:
(Apocalipsa 11,19) "Neamurile se mâniasera, dar a venit mânia Ta; a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii Tai prooroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau, mici si mari, si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamântul! Si Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: si s-a vazut chivotul legamântului Sau, în Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamânt, si o grindina mare."

Printr-o metafora a tuturor metaforelor s-a ajuns la religie.

Eseu aparut in volumul Capcana ingerilor, Editura Miracol.