Autorul se prezinta: În 1994, Vladimir Megre, un antreprenor rus, porneste într-o expeditie pe fluviul Obi spre nord si întâlneste doi vârstnici care îi spun despre un copac, un cedru mai cunoscut ca pin siberian, ce creste in adanca taiga siberiana. Cedrul cantator, care scoate un sunet tânguitor, ceea ce înseamna ca era aproape de sfârsitul vietii sale de 8-9 secole, fiind gata de a fi taiat si de a-si oferi celor interesati remarcabilele proprietati tamaduitoare. Vladimir Megre decide sa se întoarca în zona respectiva anul urmator, de data aceasta singur pentru a face investigatii. În locul celor doi batrânei el descopera o tânara femeie, care îi spune ca acei batrânei erau bunicul si strabunicul ei si se ofera sa îl duca la cedrul descris de acestia. Femeia, pe nume Anastasia, se dovedeste a fi o pustnica ce traieste retrasa în taiga, asigurandu-si cele necesare (locuinta, haine, alimente) din Natura. Acasa, în poienita Anastasiei, el petrece cateva zile în care ea îi dezvaluie informatii profunde despre creatia Universului, relatia primordiala a omului cu Natura, stilul de viata complet denaturat al omului modern, educatia copiilor, o serie de secrete ascunse umanitatii si multe alte cunostinte pe care oamenii de stiinta nu le-au deslusit înca.
Rugamintea Anastasiei a fost doar sa scrie o serie de carti, pentru ca ele vor schimba milioane de vieti în bine si vor scapa multi oameni de suferinte. Visele, dorintele, Anastasiei se contureaza pâna la cel mai mic detaliu în cele mai neasteptate moduri. Megre, un simplu om de afaceri, fara talent în arta literara porneste înca buimacit de experientele profunde traite în taiga sa le expuna în carti, care pe parcursul a 10 ani ajung sa fie seria de 9 volume numita "Cedrii Sunatori ai Rusiei"
***
...Dar chiar de la inceputul perioadei Imagistice a vietii umane, au existat sase oameni care nu au reusit sa-si mentina inauntrul lor echilibrul energiilor universale, pe care Dumnezeu le-a daruit omului in momentul creatiei. Acesti oameni au aparut probabil, pentru ca omenirea sa poata experimenta si altceva...
La inceput, ei nu se intalneau. Fiecare traia pe cont propriu. Dar cine se aseamana se aduna. Si si-au unit gandurile, pentru a intelege cum sa devina domnitori peste toti oamenii de pe Pamant. Erau in numar de sase si in fata lumii s-au autointitulat preoti.
S-au reincarnat din veac in veac si mai traiesc si astazi. Toate popoarele lumii astazi, sunt ghidate doar de acei sase oameni - de acei preoti. Intre cei sase unul este mai important, se cheama preot suprem. In zilele noastre el se considera drept conducatorul principal al intregii comunitati uname.
Mai marele preotilor - preotul suprem - in urma unor fraze pronuntate de mine, pe care tu le-ai scris apoi in carti, si in urma reactiei multor cititori acum examineaza cu deosebita atentie cine sunt eu in realitate. Si pentru orice eventualitate, prin niste forte necunoscute mie, a incercat deja sa ma ucida, dar nu a reusit. S-a mirat si si-a intensificat eforturile, nevrand sa creada pana la capat cine sunt eu.
Acum eu am pronuntat cuvantul ved-rus si prin asta m-am deschis complet. Preotului suprem ii este frica pana si de cuvantul ved-rus. Imagineaza-ti-l cum tremura, constientizand ce sta de fapt in spatele acestui cuvant. Acum el va trimite spre mine ostirile lui de soldati, cu gand sa ma ucida. Si se va ocupa personal de fiecare pas al planului de nimicire. Sa se ocupe. In acest fel nu-i va mai ramane timp de altele....
Tu, Vladimir, ai amintit despre reactia furibunda a presei contemporane. De acum o sa vezi cum se amplifica si se extinde. O sa auzi de provocari si cleveteala. O sa cunosti intreg arsenalul de masuri folosite de-a lungul mileniilor de fortele intunericului, cu intentia de a nimici cultura poporului nostru. Dar ceea ce vei vedea tu la inceput va fi doar varful icebergului. Nu toti oamenii disting atacurile oculte. Insa tu ii vei vedea si pe acestia, ii vei simti si-i vei intelege. Nu-ti fie teama de ei, te rog. Asupra neinfricatului frica nu are nici o putere. Uita imediat cele vazute. Oricat ar fi de omnipotenta strasnicia, odata uitata, inceteaza de la sine sa mai existe. (vol. 6, pag. 154-155)
|